În urmă cu o lună, scriam cât de rău mi-au încurcat planurile ”de vacanță” Guvernul Cîțu și criza, lăsându-mă fără terasă (pentru că, în doar câteva luni, prețurile materialelor de construcții s-au dublat, iar toată agoniseala mea de peste iarnă a devenit insuficientă, drept urmare am renunțat la proiect). Ei bine, uite, de aceeași problemă se lovește acum și Brăila.
Recent, primarul Marian Dragomir a recunoscut că, deși municipalitatea a organizat licitații în mod repetat pentru atribuirea unor proiecte de modernizare, la unele dintre ele, pur și simplu, constructorii nu s-au prezentat. Absență în masă. Motivul? Același: materialele s-au scumpit atât de mult, încât proiectele propuse de administrația publică locală nu mai sunt considerate de interes, adică sumele alocate și aprobate pentru ele sunt prea mici pentru a putea acoperi explozia de prețuri. Inclusiv pentru Bazinul Olimpic a fost invocată această situație ca fiind una din cauzele blocării lucrărilor. Și nu e doar Brăila! O scurtă trecere în revistă a presei locale arată adevărata dimensiune a fenomenului: în toată țara, zeci de proiecte au fost amânate sau puse în stand by. Iar în urmă, ca un tăvălug, efect după efect, probleme financiare pentru firme, muncitori trași pe dreapta, familii cu venituri diminuate. Că tot mergea bine sectorul acesta și dădea o gură de aer economiei...
Eu, dacă aș fi avut un cuvânt de spus în țara asta, aș fi luat foc! Și aș fi comandat ditamai ancheta (una serioasă, în profunzimea fenomenului, nu gogoșica aia de la Consiliul Concurenței), care să lămurească foarte clar cât din prețul acesta mărit (nesimțit de mult) este justificat de forța majoră și cât în virtutea inerției unor producători și comercianți care au învățat doar adunarea și înmulțirea în propriul buzunar. Pentru că, înțeleg cheltuielile suplimentare din fabrici și depozite generate de măsurile de securitate sanitară, înțeleg fluxurile de producție date peste cap de pandemie, înțeleg scumpirea transportului și orice altceva vreți dvs să înțeleg, dar să mărești în asemenea hal prețurile într-un interval atât de scurt, să vezi cum se năruie șantier cu șantier și tu, autoritate, să nu faci nimic, arată clar un mare dezinteres.
Dar și asta înțeleg! Când cei care ar fi trebuit să facă lumină în subiect, să comande și să ia măsuri de reglementare a pieței sunt băgați până peste cap în luptele interne, cine să mai aibă timp de terasa mea sau drumul lui Dragomir!? Cîțu trebuie să își amintească acum câte beri a băut la o zi onomastică în urmă cu 20 de ani, ce a mâncat săptămâna trecută și cât lapte a supt în pruncie, ca să contracareze loviturile primite sub centură de contracandidatul Orban. Bine, oricum mă îndoiesc de faptul că ar ști cât costă sacul de ciment sau scândura de 30 cm... el habar nu are cât costă o pâine, însă, dacă n-ar fi atât de preocupat să spele lăturile grupului opozant din propriul partid, îmi închipui că ar fi avut timp să audă măcar că pe piața construcțiilor e o mare, mare problemă.
Și uite așa, într-o perioadă atât de grea pentru economie, de luni întregi premierul și miniștrii își pierd timpul cu niște alegeri fără nicio miză pentru interesul general și care doar le exacerbează orgoliul, uitând esențialul – omului de rând chiar nu-i pasă cine e în fruntea partidului aflat la putere. Dar va sancționa dur toată această degringoladă națională – pentru că a început deja scandalul scumpirii energiei electrice, e aliniat la start scandalul scumpirii exagerate a gazelor, alimentele au început și ele escalada - care va provoca mai multe pagube materiale decât pandemia.
