Ar fi fost de aşteptat ca şi doamna Roberta, cea acuzată mai tot timpul de Opoziţie că are probleme cu regulamentele Camerei Deputaţilor, să facă un mic efort să renunţe la deplasarea de maximă importanţă în Georgia, ca să-i fie gazdă fostului suveran. Aşa, se conturează un boicot ieftin faţă de un personaj care chiar înseamnă ceva în istoria ţării. Din experienţa cu flota, preşedintele ar trebui să ştie că, mai devreme sau mai târziu, cine seamănă vânt va culege furtună. Avea rost gestul de a-i întoarce spatele regelui? Pe rege o să-l judece istoria. Cu el sau fără el, tot sub ocupaţie rusească eram. Alţii au încercat să părăsească ţara din proprie iniţiativă şi n-au fost lăsaţi, ci duşi să înfunde închisorile comuniste. Astăzi, cu toţii sunt martiri şi doar regele este supravieţuitorul acelor generaţii.
Preşedintele putea să fie corect până la capăt, pomenindu-l şi pe Carol al II-lea, măcar aşa, într-o discuţie amicală cu bunul său prieten, prinţul Paul al României. Asta pentru că acel rege a părăsit România în două rânduri, fără ajutor sovietic, ultima dată taman când României îi era mai greu. Dar, despre morţi numai de bine, nu-i aşa? Preşedintele a preferat să participe la ceremonia organizată cu prilejul Zilei Armatei, la Monumentul eroilor militari căzuţi la datorie, după care a plecat spre Bruxelles (chiar la ora când regele îşi începea discursul în Parlament), pentru a discuta cu Jose Barroso, preşedintele Comisiei Europene, pe marginea uriaşelor datorii ale ţării, scadente la sfârşitul anului. Veştile cu care s-a întors de acolo sunt şi bune şi rele, un motiv în plus să ţinem cont de o frază dintre cele rostite de rege: "România are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi".
O samă de cuvinte
Regele românilor, pe care i-a părăsit forţat în '47, a avut de înfruntat, însă, reproşurile prezidenţiale acide pentru gestul de acum 64 de ani, adică pentru acceptarea abdicării. La rândul său, autorul criticilor dure nu şi-a putut găsi timp să asiste în Parlament la acest eveniment istoric cu trimitere la vremuri de mult trecute, dar şi viitoare, deopotrivă. Probabil că, dacă lucrurile ar fi decurs doar puţin altfel atunci, în 30 decembrie 1947, România ar fi avut azi alt şef de stat. Odată cu preşedintele, au lipsit de la eveniment Emil Boc şi Roberta Anastase, precum şi aproape toţi miniştrii PDL şi UNPR. Dintre aceştia, doar premierul i-a trimis regelui un mesaj de felicitare.
