Chiar daca nu se vede si se tine cumva in umbra, fiind considerata "neimportanta", dezbaterea asupra introducerii elementelor biometrice in pasapoarte si carti de identitate este apriga. In linii mari, este vorba despre introducerea unui cip care sa cuprinda datele biometrice ale posesorului. In Grecia, Arhiepiscopul Hristodoulos a initiat o campanie in urma careia a strans 3 milioane de semnaturi impotriva eliminarii credintei religioase din datele trecute pe cardul de identitate. In Serbia, in 2007, o miscare condusa de un ONG a dus chiar la modificarea unei legi adoptate, privind obligativitatea datelor biometrice in cartea de identitate. In Romania, dupa cum era normal, disputa s-a conturat in jurul a doua tabere: cea a laicilor si cea a credinciosilor. Laicii sustin, nu fara o anumita tafna fata de "popi" si Biserica, ca este binevenit cipul cu pricina, deoarece tine de cresterea securitatii cetatenilor si, mai mult decat atat, credinciosii, socotiti fanatici, sa-si vada de inchipuiri, nu sa se amestece cu "bazaconiile" lor in treburile unui stat laic. De cealalta parte, credinciosii se mobilizeaza in urma unui apel facut de staretul Manastirii Petru Voda, Iustin Pirvu. E imposibil sa schitez in cateva fraze personalitatea staretului de la Petru Voda, marturisirile de credinta ale domniei sale ar umple carti intregi. Dar apelul facut catre crestinii ortodocsi este un apel la martiraj si mucenicie, un apel pentru respingerea acestei "lucrari a diavolului", si nu un simplu comunicat de presa. Pentru un laic rupt de orice realitate religioasa si convins ca omul este o maimuta evoluata, notiuni ca antihristul, judecata de apoi, rai, iad etc sunt chestiuni ce tin de o mentalitate rudimentara, de o psihologie medievala si de un "instrumentar" cu care Biserica, de secole, manipuleaza oamenii. Pentru crestinul autentic, care crede in invierea trupurilor si Judecata de apoi, Cartea Apocalipsei si numarul 666 nu sunt niste glume, ci evenimente sigure. Doua chestiuni se impun cu precadere. O prima chestiune ar fi necesitatea stringenta de a se organiza o dezbatere publica pe aceasta tema, o dezbatere care sa stabileasca daca, pana la urma, cip-ul asta chiar aduce sau nu ingradiri libertatii individuale si, daca aduce, in ce masura o face. O a doua chestiune pune in vedere atitudinea Bisericii Ortodoxe Romane. Daca BOR nu se va pronunta in niciun fel, inseamna ca intelege sa separe total Biserica de Stat si sa aiba, oarecum, o activitate "subversiva", propagata strict prin contactul direct cu enoriasii si fara a mai interveni public. Este, cred, un moment de rascruce, care va fixa clar atat raporturile BOR cu Statul, cat si raporturile BOR cu invatatura pe care o propaga. Daca ii inchide gura staretului de la Petru Voda si n-o face cu argumente tari, exclusiv religioase si duhovnicesti, atunci treaba sare din tatani. Daca achieseaza la mesajul de mobilizare al parintelui Iustin Pirvu, tot cu argumente valabile si cu orice risc, atunci, in sfarsit, se va putea vedea cat asculta romanul de Biserica, cat de "smerit" este el in "ascultare". Dar, oricum ar fi, o "demitizare" tot va avea loc, una sau mai multe dintre insusirile "sacre" ale poporului roman tot vor fi puse in "foc" pentru a fi "lamurite". Evident ca nu am facut decat o stricta jalonare a momentului. Problema este mult, mult mai complicata, mai nuantata si tare imi vine sa cred ca va fi rezolvata ca si orice alta problema romaneasca, adica nu va fi rezolvata deloc, incat nu vom mai sti cine si ce vrea, cine-i cu cip sau cine-i fara cip, cati cred si cati nu.
