Suntem în decembrie şi, dacă iarna asta nu va fi de o blândeţe social-democrată, o să vedem dacă primarul Brăilei a învăţat ceva din experienţa de anul trecut. Eu îndrăznesc să spun că nu. Şi că, la fel ca anul trecut, deszăpezirea Brăilei va fi un dezastru costisitor. Principalele artere ale oraşului arată ca nişte gingii din care dinţii au fost scoşi. Şantiere cu gropi imense care, acoperite de zăpadă, vor fi capcanele în care vor fi prinse maşinile ce vor derapa pe gheaţa de pe Dorobanţi ori pe zăpada, imposibil de înlăturat din cauza diferenţelor de nivel, de pe Calea Călăraşilor. La adăpostul întunericului, utilajele vor merge iarăşi, la fel ca anul trecut, cu lamele ridicate, înregistrând kilometri în bătaie de joc, iar soluţiile pentru deszăpezire, diluate la maxim, vor fi din nou motiv de gargară fără sens. În plus, pentru ca tacâmul să fie complet, apa rezultată din topirea zăpezii se va infiltra în fundaţiile şantierelor, iar surpările din primăvară vor definitiva un dezastru previzibil.
Vom merge din nou pe asfalt uscat prin Galaţi sau Bucureşti, în timp ce, făcând câte un dublu axel cu triplu tulup, administratorii locali ne vor explica senini că în Brăiliţa a nins mai mult decât în cartierele Ţiglina ori Micro 20 din oraşul vecin. Nu, acest text nu este un pamflet, ci introducerea pentru un pariu pe care sunt dispus să-l pun din nou cu primarul Simionescu. Sunt gata să-mi donez salariul pe o lună unui licean de excepţie şi să scriu o odă primarului Simionescu, dacă - în cazul în care va ninge - deszăpezirea din această iarnă va fi o reuşită. Nu-i cer bani primarului, ci, în cazul în care pierde pariul, să aibă curajul să convoace în februarie, la sala din Casa Tineretului, spre exemplu, o întâlnire televizată cu locuitorii oraşului care doresc să-l asculte vorbind despre felul în care s-a derulat deszăpezirea.
Eu sper să pierd... În fond, editorialul meu, la fel ca şi cel de anul trecut, este doar o încercare de a ambiţiona autorităţile locale să-şi facă treaba pentru care sunt plătite.
