Timp de o săptămână, de când Cristina Ţopescu, binecunoscuta realizatoare TV şi fiica lui Cristian Ţopescu, a fost găsită fără suflare în casă, înconjurată de câinii ei, viaţa, dar mai ales moartea vedetei a fost dezbătută, analizată şi disecată pe toate canalele televiziunilor de ştiri sau pe reţelele de socializare. Moartea tragică a jurnalistei şi faptul că de aproape o lună de zile nimeni nu i-a bătut la uşă să vadă ce se întâmplă, după ce aşa-zişii prieteni susţin că au încercat să o contacteze telefonic, ne-a demonstrat, încă o dată, cât de singuri suntem unii dintre noi.
Chiar dacă jurnalista era apreciată şi respectată sub lumina reflectoarelor, de sărbători, fiecare coleg sau prieten şi-a văzut de viaţa lui, iar ea a murit singură, alături de animalele pe care le salvase şi pe care le îngrijea de ani buni.
În plin secol al comunicării, singurătatea muşcă adânc din noi. Ne dăm like-uri în fiecare zi şi avem mii de prieteni online, dar, când ajungem acasă, ne retragem în cochilia noastră şi împărţim singurătatea cu câinii sau cu pisicile noastre...
Ne trimitem, de sărbători, câte o urare sau un mesaj, dar uităm să mai fim prieteni, colegi sau chiar fraţi. Stăm cu ochii lipiţi de ecranele telefoanelor pe stradă, în mijloacele de transport în comun sau în diverse alte locaţii, dar nu vedem că, lângă noi, unui bătrân i s-a făcut rău. Ne-am dezumanizat, nu mai avem răbdare şi nu mai reuşim să fim pe aceeaşi frecvenţă cu oamenii de lângă noi.
De Ziua Culturii şi a Poetului naţional, am fost la un spectacol de teatru poetic, susţinut de actorul George Custură. Aproape o oră, a recitat din Scrisorile eminesciene în faţa unui public format în mare parte din elevi. Dacă unii dintre aceştia chiar urmăreau cu interes versurile nemuritoare ale lui Mihai Eminescu, mulţi dintre ei butonau în disperare telefoanele şi îşi întrebau colegii cât mai durează...
Trăim într-un secol al vitezei şi al indiferenţei. Suntem la un click distanţă unul de altul, dar nu mai ştim să comunicăm între noi, ne baricadăm în lumea virtuală şi nu mai ştim să vorbim sau să ascultăm.
Din când în când, postăm pe Facebook sau pe alte reţele de socializare câte o poză, iar prietenii cred că suntem fericiţi. Mai avem noi prieteni? Mai ştim noi să interacţionăm? Câţi dintre noi nu aşteaptă să îi treacă cineva pragul, măcar de sărbători, sau să îi sune telefonul, să îl întrebe cineva de sănătate?
În vremurile pe care le trăim, singurătatea face parte din noi. Avem senzaţia că interacţionăm cu semenii noştri, dar, realizăm că totul este doar tehnologie sau ipocrizie. Moartea jurnalistei Cristina Ţopescu ne-a dat încă o lecţie despre singurătate şi prietenie.
