Acest lucru va conduce la finalizarea lucrărilor pe care le-au început săracii prin 2006-2007. Şi vreau să menţionez faptul că această biserică n-a mai primit niciun ban de la primărie din anul 2007" - 14 aprilie, senatorul Constantin Cibu.
"Vă spun că, mai mult ca sigur, vom primi banii, cele 2,5 miliarde de lei vechi, pentru a ajuta Biserica «Sfântul Constantin» să finalizeze lucrările de reabilitare a lăcaşului. În proporţie de 99% treaba este clară" - 16 iunie, iarăşi senatorul Cibu.
"Proiectul a tot fost plimbat, a ajuns la Ministerul Cultelor, unde stă de ceva timp. M-am bazat pe nişte treburi care nu s-au rezolvat" - 16 iulie, acelaşi senator Cibu. În fine: "Lucrăm la chestia asta. Nu o lăsăm aşa. Banii vor veni" - 27 septembrie, tot senatorul Cibu.
După cum se poate observa, declaraţiile parlamentarului UNPR involuează de la precis la imprecis ca, în final, să devină suspect de vagi. Să analizăm: la mijloc este vorba despre un proiect inţiat de UNPR. Bun. În proporţie de 99% proiectul era finanţabil. La un moment dat, rămâne blocat la Ministerul Cultelor, deoarece Cibu s-a bazat "pe nişte treburi care nu s-au rezolvat". Despre ce "treburi" este vorba? Ce aranjamente au fost la mijloc de senatorul nu le poate face publice, când el se laudă că... "ce-i în guşă, şi-n căpuşă"? Iar declaraţia de acum două zile, mi se pare, sincer, cel puţin ciudată. Cum adică "lucrăm la chestia asta"? Mai concret, cine sunt cei care "lucrează" şi ce anume întreprind pentru a lămuri problema? Ultima declaraţie este atât de vagă încât, să dea Domnul să mă înşel, eu cred că banii s-au dus. Unde? Senatorul Cibu ştie. Altminteri, parlamentarul n-ar fi fost atât de zgârcit la vorbă, dădea detalii, explica întîrzierea, făcea publice demersurile pe care le face... Mă-ntreb, dacă el se-apuca să-şi consolideze vila în baza unor bani promişi 99% şi în pragul iernii, cu acoperişul decopertat, nu mai primea nicio veste de la promitent, ca să zic aşa, cam ce era în sufletul lui? Cam cum s-ar fi simţit?
În altă ordine de idei, mă întreb cum poţi să promiţi o chestie atât de importantă, care angajează cheltuieli cu meseriaşii, cu materiale luate pe datorie ş.a.m.d etc şi-apoi, în urma unor calcule neortodoxe, să te faci că plouă. La ce calcule mă refer? De pildă, nu cred că părintelui Mazăre i-a trecut prin cap că ar trebui să ia în calcul un soi de "recompensare" a partidului care i-a făcut cadou banii. De-a dreptul jenant este că ieri, când a apărut textul despre această situaţie urâtă, pe site-ul ziarului s-au şi postat comentarii anonime, fireşte, din partea unora care aveau ce aveau cu biserica, nicidecum cu gestul senatorului UNPR. Sigur, toate partidele au angajaţi postaci care n-au altă menire decât să deturneze sensul unor fapte. Ori, în cazul Bisericii "Sf Constantin", lucrurile stau cam aşa: este vorba despre un monument istoric, o emblemă a Brăilei, nu de vreo bisericuţă ridicată din moftul cuiva; părintele paroh Traian Mazăre şi-a dedicat întreaga viaţă BISERICII, nu şi-a construit vile şi acareturi; 300.000 lei nu înseamnă mare lucru nici pentru bugetul Primăriei, darămite pentru Guvern, iar sărăcia din spitale nu s-ar rezolva cu aceşti bani. În fine, cel mai important argument pentru postacii de serviciu ar trebui să fie faptul că parohia "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" este mare, este în centrul Brăilei, iar enoriaşii, mulţi şi ei, nu vor uita cu una cu două din vina cui se vor ruga în frig, fără acoperiş la biserică, cine ştie cât timp de acum încolo.
