Acum citeva saptamini, intr-o seara, un post de televiziune romanesc, specializat pe stiri, difuza un talk-show pe care il dorea de mare impact. Invitatii din studio, impreuna cu moderatorul, avertizau ca vine foametea! Asta a si scris pe ecran, cu litere de-o schioapa, timp de o ora si jumatate. Pina sa fugim spre cel mai apropiat supermarket pentru a ne face provizii de conserve pentru urmatorii 18 - 20 de ani, este de preferat o tura prin presa serioasa, in general din strainatate, apoi prin ultimele statistici adevarate. Se gasesc urmatoarele date certe: - Populatia Asiei trece de trei miliarde, adica jumatate din cea globala. In urma avansului tehnico-stiintific si economic din ultimii ani, atit speranta de viata, cit si calitatea acesteia au crescut. Chinezii si indienii, pe valul dezvoltarii economice fara precedent din ultimul deceniu, nu mai maninca automat mincarurile traditionale, bazate pe orez. Au descoperit pizza, piinea din faina de griu, spaghetele. Pe scurt, au (re)descoperit griul si porumbul; - Africa inca nu se poate lauda cu cresteri spectaculoase ale produsului intern brut, si nici cu salturi ale populatiei prospere. Africa era si este inca, din pacate, continentul pe care se moare de foame, asa cum se intimpla de pe vremea celebrei Lucy, hominidul-mama pentru toti. Marile zacaminte de hidrocarburi descoperite si exploatate de citiva ani in unele tari ale continentului negru nu aduc bunastare cetatenilor locali, ci doar sefilor administratiilor locale. Coruptia, proasta guvernare si masurile disperate de subventii prost gindite, alaturate masurilor protectioniste ale unui Nord ipocrit, fac din Africa mai degraba importator decit exportator de produse alimentare, in ciuda
potenþialului extraordinar; - Sarim peste Australia, pentru ca acolo nu s-au petrecut evenimente importante din punct de vedere al hranei, nu exista probleme deosebite. Ei sunt, in continuare, printre primii producatori mondiali de carne de oaie si vita. Nu au programe de subventionare a agriculturii; - Cele doua Americi sunt, intr-un fel
sau altul, cel puþin deocamdata, la adapost de crizele alimentare in sensul volumului de mincare disponibil. Potentialul inca neutilizat este, de asemenea, remarcabil. Despre preþuri se poate comenta; - Incet-incet ajungem pe batrinul continent, Europa. Ce se intimpla aici? Din cele peste 40 de state, intre care si cele de gen San Marino, Lichtenstein, Andorra si Vatican, 27 reprezinta Uniunea Europeana. Pina la UE sa ne uitam un pic in ograda celorlalte. Adica cele care conteaza din punct de vedere agricol; - Asadar: Ucraina. Tara fosta sovietica, mare, cu potenþial agricol enorm. Si inainte, ca si acum, Ucraina joaca rolul de furnizor de cereale la nivel european. Cel mai mare atu - pretul energiei, care este cam de trei ori mai mic decit la noi. Asta inseamna energie de tot felul, si carburanti, si electrica. Pentru informarea dumneavoastra, un litru de benzina fara plumb la ucrainieni costa echivalentul a 2,3 RON; - Belarus este cam in aceeasi situatie. Rusia va sari de data asta din discutie, caci subiectul este pe masura ei si nu avem spatiu de ziar chiar si pentru o scurta trecere in revista a ceea ce se intimpla acolo. Norvegia, si ea tara europeana, dar nefacind parte din UE, nu are nici un fel de probleme de hrana. Celelalte tari ramase sunt destul de mici si destul de agrare pentru a nu avea probleme de acest gen; - Ajungem la Uniune... De Politica Agricola Comuna a auzit toata lumea. Probabil ca este singura politica realmente comuna a Uniunii Europene. In 1950, ca rezultat al traversarii celei mai mari conflagratii mondiale, semnatarii tratatului de la Roma au hotarit ca in Europa unita sa nu mai fie foamete si razboi. Politica agricola comuna era chemata sa indeplineasca acest deziderat. Zis si facut. Primii care au renuntat la tichetele de mincare, in sensul ca au produs destule alimente pentru a nu mai fi distribuite pe baza de
cartele, au fost francezii. Tara mare, cu fermieri mereu conectati la piata europeana, Franta a fost, timp de 50 de ani, beneficiara principala a subventiilor pentru agricultura. La inceput, au fost sustinute productiile mari. Ajunsa la acest nivel, Politica Agricola trebuia schimbata. Se instituiau cotele de lapte de exemplu. Cu alte cuvinte, prin Politica Agricola se avea grija ca fermierul european sa nu produca mai mult decit era necesar, pentru ca preturile sa nu scada, iar fermierii sa nu-si piarda sursele de venit. 10 procente din terenul agricol era lasat, prin directive, necultivat. Ulterior, din grija pentru mediu s-au elaborat coduri de bune practici agricole, obligatorii pentru toti fermierii, care specificau ce sa faci pentru ca
agricultura sa nu dauneze grav mediului.
Revenim la titlu. De ce NU vine foametea? Pentru ca Politica Agricola Comuna va trebui sa se schimbe. Incepind de anul viitor chiar, Comisia Europeana are in vedere o serie de "imbunatatiri". In fata ridicarii, de altfel asteptate, a pretului la petrol si gaze, urmata de cresterea preturilor la alimente, Uniunea Europeana are un as sau, mai bine zis, o gramada de asi in mineca, furnizati de Politica Agricola Comuna. Practic, acesta este tamponul pe care mai marii Europei il folosesc in fata provocarilor schimbarilor climatice si
a globalizarii. Pina in acest moment, subventiile agricole
erau menite a tine in friu productia. Astazi, cind omenirea are nevoie de mai multa hrana (dupa parerea specialistilor FAO ar trebui ca productia agricola mondiala actuala sa creasca cu 50% pina in
2050 pentru a nu avea probleme), aceste bariere in calea productiei trebuie eliminate. Cu alte cuvinte, se va elimina obligatia
ca fermierii sa tina pamint nelucrat, vor disparea cotele de lapte, sume mai mari de bani se vor duce catre dezvoltarea durabila a zonelor rurale, iar Uniunea Europeana isi va reduce drastic interventia pe pietele de cereale si carne de porc. In continuare, ajutoarele acordate fermierilor sunt conditionate de respectarea
normelor de protectie a mediului, de bunastarea animalelor si de calitatea produselor alimentare. Totusi, normele vor fi si ele revazute, fara a fi adaugite. Din contra, ele vor fi simplificate. Sume importante vor fi alocate dezvoltarii durabile a zonelor rurale. Culturile energetice nu vor mai fi subventionate. La pretul la care se
vind astazi biocombustibilii nici nu este de mirare.
Sistemul de plati unice pe suprafata va fi desfiintat si el, in 2013. Pot sa va reamintesc ca, in Uniunea Europeana de pina in 2004, subventiile la hectar variau intre 230 de euro pentru portughezi si 692 de euro pentru greci. Guvernul federal german nu oferea decit 348 de euro la hectar, mai putin decit italienii, care beneficiau de 406 euro. Iata ce sume imense au fost folosite de catre fermierii
europeni de-a lungul a jumatate de secol.
Nu se sugereaza ca experienta din Europa va fi foarte asemanatoare cu ceea ce se intimpla peste ocean, la "americanii
cei rai care numai belele ne aduc". Adica o competitie acerba pe piata alimentelor. Daca ar fi sa trageti o concluzie, aceasta ar suna cam asa: de acum incolo, cit produceti atita veti vinde, la preþul pietei.
Daca chinezii vor sa cumpere griu in loc de orez, pretul piinii va creste. Daca indienii vor pofti la carne de porc din Europa (lucru putin probabil), pretul acesteia la bursa de profil va urca si el. Pretul de productie al alimentelor se va mari, din cauza pretului energiei. Schimbarile climatice isi vor spune si ele cuvintul.
In plus nu ne putem inchipui vreun fermier (roman, european, american, ucrainian) care sa nu vrea sa produca, atunci cind piata il plateste mai bine. El sigur va sti sa-si faca socotelile. De asemenea,
nu ne putem inchipui vreun comerciant de produse alimentare care sa nu se zbata sa aiba marfa in galantare. Mai multa marfa la un pret mai mare inseamna succes in afacere. Asa ca noi, ca simpli consumatori, nu ar trebui sa ne umplem camara cu rezerve, ci sa obtinem o marire de salaiu sau inca un serviciu.
Ceea ce ne dorim tuturor. Tuturor celor cu chef de munca. Pe scurt: NU vine foametea! Nu credeti chiar tot ce se zice la televizor!
(Material publicat in cadrul parteneriatului cu publicatia bilunara "euROpeanul" - www.europeanul.ro)
EUROSTAT SPUNE:
Ne intereseaza pentru ca...
- pretul alimentelor a crescut la nivel global in ultimul an cu aproximativ 60%;
- cresterea nu este cauzata de utilizarea suprafetelor pentru culturi
energetice, ci de cresterea pretului la energie si carburanti si de seceta de anul trecut;
- alimentele, in Romania, s-au scumpit cu aproximativ 10 procente de la inceputul anului;
- unele organizatii ale fermierilor romani reproseaza Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale politica in domeniu;
- in continuare, importurile de alimente, in Rominia, sunt mai mari decit exporturile.
potenþialului extraordinar; - Sarim peste Australia, pentru ca acolo nu s-au petrecut evenimente importante din punct de vedere al hranei, nu exista probleme deosebite. Ei sunt, in continuare, printre primii producatori mondiali de carne de oaie si vita. Nu au programe de subventionare a agriculturii; - Cele doua Americi sunt, intr-un fel
sau altul, cel puþin deocamdata, la adapost de crizele alimentare in sensul volumului de mincare disponibil. Potentialul inca neutilizat este, de asemenea, remarcabil. Despre preþuri se poate comenta; - Incet-incet ajungem pe batrinul continent, Europa. Ce se intimpla aici? Din cele peste 40 de state, intre care si cele de gen San Marino, Lichtenstein, Andorra si Vatican, 27 reprezinta Uniunea Europeana. Pina la UE sa ne uitam un pic in ograda celorlalte. Adica cele care conteaza din punct de vedere agricol; - Asadar: Ucraina. Tara fosta sovietica, mare, cu potenþial agricol enorm. Si inainte, ca si acum, Ucraina joaca rolul de furnizor de cereale la nivel european. Cel mai mare atu - pretul energiei, care este cam de trei ori mai mic decit la noi. Asta inseamna energie de tot felul, si carburanti, si electrica. Pentru informarea dumneavoastra, un litru de benzina fara plumb la ucrainieni costa echivalentul a 2,3 RON; - Belarus este cam in aceeasi situatie. Rusia va sari de data asta din discutie, caci subiectul este pe masura ei si nu avem spatiu de ziar chiar si pentru o scurta trecere in revista a ceea ce se intimpla acolo. Norvegia, si ea tara europeana, dar nefacind parte din UE, nu are nici un fel de probleme de hrana. Celelalte tari ramase sunt destul de mici si destul de agrare pentru a nu avea probleme de acest gen; - Ajungem la Uniune... De Politica Agricola Comuna a auzit toata lumea. Probabil ca este singura politica realmente comuna a Uniunii Europene. In 1950, ca rezultat al traversarii celei mai mari conflagratii mondiale, semnatarii tratatului de la Roma au hotarit ca in Europa unita sa nu mai fie foamete si razboi. Politica agricola comuna era chemata sa indeplineasca acest deziderat. Zis si facut. Primii care au renuntat la tichetele de mincare, in sensul ca au produs destule alimente pentru a nu mai fi distribuite pe baza de
cartele, au fost francezii. Tara mare, cu fermieri mereu conectati la piata europeana, Franta a fost, timp de 50 de ani, beneficiara principala a subventiilor pentru agricultura. La inceput, au fost sustinute productiile mari. Ajunsa la acest nivel, Politica Agricola trebuia schimbata. Se instituiau cotele de lapte de exemplu. Cu alte cuvinte, prin Politica Agricola se avea grija ca fermierul european sa nu produca mai mult decit era necesar, pentru ca preturile sa nu scada, iar fermierii sa nu-si piarda sursele de venit. 10 procente din terenul agricol era lasat, prin directive, necultivat. Ulterior, din grija pentru mediu s-au elaborat coduri de bune practici agricole, obligatorii pentru toti fermierii, care specificau ce sa faci pentru ca
agricultura sa nu dauneze grav mediului.
Revenim la titlu. De ce NU vine foametea? Pentru ca Politica Agricola Comuna va trebui sa se schimbe. Incepind de anul viitor chiar, Comisia Europeana are in vedere o serie de "imbunatatiri". In fata ridicarii, de altfel asteptate, a pretului la petrol si gaze, urmata de cresterea preturilor la alimente, Uniunea Europeana are un as sau, mai bine zis, o gramada de asi in mineca, furnizati de Politica Agricola Comuna. Practic, acesta este tamponul pe care mai marii Europei il folosesc in fata provocarilor schimbarilor climatice si
a globalizarii. Pina in acest moment, subventiile agricole
erau menite a tine in friu productia. Astazi, cind omenirea are nevoie de mai multa hrana (dupa parerea specialistilor FAO ar trebui ca productia agricola mondiala actuala sa creasca cu 50% pina in
2050 pentru a nu avea probleme), aceste bariere in calea productiei trebuie eliminate. Cu alte cuvinte, se va elimina obligatia
ca fermierii sa tina pamint nelucrat, vor disparea cotele de lapte, sume mai mari de bani se vor duce catre dezvoltarea durabila a zonelor rurale, iar Uniunea Europeana isi va reduce drastic interventia pe pietele de cereale si carne de porc. In continuare, ajutoarele acordate fermierilor sunt conditionate de respectarea
normelor de protectie a mediului, de bunastarea animalelor si de calitatea produselor alimentare. Totusi, normele vor fi si ele revazute, fara a fi adaugite. Din contra, ele vor fi simplificate. Sume importante vor fi alocate dezvoltarii durabile a zonelor rurale. Culturile energetice nu vor mai fi subventionate. La pretul la care se
vind astazi biocombustibilii nici nu este de mirare.
Sistemul de plati unice pe suprafata va fi desfiintat si el, in 2013. Pot sa va reamintesc ca, in Uniunea Europeana de pina in 2004, subventiile la hectar variau intre 230 de euro pentru portughezi si 692 de euro pentru greci. Guvernul federal german nu oferea decit 348 de euro la hectar, mai putin decit italienii, care beneficiau de 406 euro. Iata ce sume imense au fost folosite de catre fermierii
europeni de-a lungul a jumatate de secol.
Nu se sugereaza ca experienta din Europa va fi foarte asemanatoare cu ceea ce se intimpla peste ocean, la "americanii
cei rai care numai belele ne aduc". Adica o competitie acerba pe piata alimentelor. Daca ar fi sa trageti o concluzie, aceasta ar suna cam asa: de acum incolo, cit produceti atita veti vinde, la preþul pietei.
Daca chinezii vor sa cumpere griu in loc de orez, pretul piinii va creste. Daca indienii vor pofti la carne de porc din Europa (lucru putin probabil), pretul acesteia la bursa de profil va urca si el. Pretul de productie al alimentelor se va mari, din cauza pretului energiei. Schimbarile climatice isi vor spune si ele cuvintul.
In plus nu ne putem inchipui vreun fermier (roman, european, american, ucrainian) care sa nu vrea sa produca, atunci cind piata il plateste mai bine. El sigur va sti sa-si faca socotelile. De asemenea,
nu ne putem inchipui vreun comerciant de produse alimentare care sa nu se zbata sa aiba marfa in galantare. Mai multa marfa la un pret mai mare inseamna succes in afacere. Asa ca noi, ca simpli consumatori, nu ar trebui sa ne umplem camara cu rezerve, ci sa obtinem o marire de salaiu sau inca un serviciu.
Ceea ce ne dorim tuturor. Tuturor celor cu chef de munca. Pe scurt: NU vine foametea! Nu credeti chiar tot ce se zice la televizor!
(Material publicat in cadrul parteneriatului cu publicatia bilunara "euROpeanul" - www.europeanul.ro)
EUROSTAT SPUNE:
Ne intereseaza pentru ca...
- pretul alimentelor a crescut la nivel global in ultimul an cu aproximativ 60%;
- cresterea nu este cauzata de utilizarea suprafetelor pentru culturi
energetice, ci de cresterea pretului la energie si carburanti si de seceta de anul trecut;
- alimentele, in Romania, s-au scumpit cu aproximativ 10 procente de la inceputul anului;
- unele organizatii ale fermierilor romani reproseaza Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale politica in domeniu;
- in continuare, importurile de alimente, in Rominia, sunt mai mari decit exporturile.
