Poate am îmbătrânit, poate m-am sclerozat dar NU ŢIN MINTE să fi văzut la un înalt demnitar de talia unui ministru al Justiţiei o atitudine mai sfidătoare, mai arogantă, gen „puterea e în mâna noastră şi facem ce vrem cu ea”, mai obraznică decât cea exprimată, marţi noaptea, de Florin Iordache. Un ins cu pregătire precară, agramat, preş în faţa lui Liviu Dragnea, s-a căcat, iertaţi-mi expresia, dar este cea mai relevantă, pe jurnalişti, pe magistraţi, pe preşedintele Klaus Iohannis, dar mai ales pe zecile de mii de români care-au ieşit în stradă în ultima perioadă în marile oraşe ale ţării. N-aş fi crezut că acum, la 27 de ani de la Revoluţie, când au murit oameni pentru ca România să devină un stat de drept, după ce am intrat cu eforturi în NATO şi în UE, după ce în ultimii 10 ani, pas cu pas, cu greu, cu sincope, justiţia cu toate instituţiile ei, însemnând Curtea Constituţională, Înalta Curte, Parchetul General, DNA, DIICOT, s-a întărit, să asistăm la o restauraţie atât de brutală. Să asistăm la călcarea în picioare pur şi simplu a puterii judecătoreşti, dar şi a românilor care gândesc mai departe de propriul blid de mâncare şi propriul buzunar.
Cum să ai curajul ca odată ajuns la butoanele unui stat democratic, după ce-ai aruncat câteva pomeni (creşteri de salarii şi pensii) să-ţi faci legi care să te scape de puşcărie pe tine, apropiaţii sau complicii tăi! Şi nu numai c-o faci, dar o faci hoţeşte, noaptea, netransparent, fără avizul Consiliului Superior al Magistraturii şi peste câteva ore o publici şi în Monitorul Oficial! „Îndrăzneşte să crezi în România”, a fost sloganul PSD din campania electorală. Ei bine, acelaşi PSD, la doar câteva săptămâni de la instalarea Guvernului Grindeanu, ne-a arătat cu un cinism înfiorător că nu este bine să crezi în România. Că peste noapte ne putem trezi aruncaţi în trecut, cu pumnul în gură, cu legea sub papucul majorităţii, cu nişte magistraţi legaţi de mâini şi de picioare, dar cu pensionari şi bugetari mulţumiţi.
Atenţie, oameni buni! Oricând tu, pensionarule, sau fiul tău sau nepotul tău, poţi fi victima unui abuz sau a unei neglijenţe în raporturile tale cu atotputernicul Stat, fie că vorbim de sistemul sanitar, sistemul de învăţământ, sau orice instituţie publică ce-ar trebui să lucreze în interesul tău. Ce faci atunci? Cui te plângi? Cui îi va păsa de tine şi de-ai tăi dacă legea îi apără doar pe ei? Ai pensia mărită, dar nu la nivelul pensiilor nesimţite, şi nu-ţi pasă? Arunci cu noroi în cei care ies în stradă? Gândeşte-te bine! Nu te lăsa manipulat! Îţi creşte pensia, dar mâine poimâine vei plăti curentul electric mai scump sau gazele sau cine ştie ce idei le mai vin guvernanţilor, că toţi analiştii economici susţin că bugetul ţării n-ajunge să acopere toate promisiunile. O economie sănătoasă, solidă, o clasă de mijloc puternică, asta ţi-ar aduce şi ţie şi mie prosperitate! Nu pomenile rezolvă nivelul de trai al românilor!
Oricând tu, doctore, poţi fi victima sistemului sanitar, a managerilor de spitale care cheltuie milioane pe aparatură ce zace nefolosită, care-mparte paturile după bunul plac şi câte şi mai câte! O să te simţi bine cu salariul mărit, dar umilit? Oricând tu, profesore, care meriţi salariul crescut, poţi privi neputincios cum colegul tău de cancelarie lipseşte, nu-şi face treaba, dar încasează aceeaşi leafă ca şi tine pentru că este ţinut în braţe de directorul de şcoală şi nimeni nu zice nimic. O să-ţi fie bine aşa?
Şi ţie, funcţionarule public ţi se pot întâmpla multe, şi voi, primarilor cinstiţi din ţara asta puteţi deveni victimele unui sistem în care partidul aflat la putere, dar mai ales liderul lui, face legea în România, peste capul tuturor.
Dar tu, pesedistule corect, cu funcţie sau fără funcţie, care-ai muncit în campanie, care ani de zile ai fost un soldat disciplinat, şi-acum te uiţi de pe margine cum nişte neaveniţi, nişte parveniţi, nişte pupincurişti sunt ditamai miniştri, cum te simţi?
Dar voi, ceilalţi, care-aţi râs sau i-aţi jignit pe cei 100 de brăileni care-au protestat la Brăila, în vreme ce-n alte oraşe se strângeau cu miile, credeţi că veţi fi fericiţi în ţara lui Dragnea? Credeţi că nu vi se poate întâmpla nimic? Credeţi că nu v-aţi putea lovi de aroganţa, tupeul, abuzul unor inşi ca Florin Iordache, care se simt mai presus de lege?
Oare voi, telespectatori ai posturilor Antena 3 sau RTV, aţi rămas indiferenţi sau v-aţi simţit bine, plini de ura transmisă prin ecran, când Pavel Abraham fost şef al Poliţiei Române a afirmat că statul ar fi îndreptăţit să folosească muniţie împotriva protestatarilor? Împotriva tinerilor? Împotriva copiilor purtaţi în braţe de nişte părinţi care privesc spre viitor? Nu v-a trecut un fior rece pe şira spinării?
Atunci să ne ploconim cu toţii în faţa lui Liviu Dragnea! Să-i cerem îndurare! Să ne lase să mai trăim în ţara noastră! În fond, el e legea, el e tătucul, el e dumnezeul majorităţii, acea majoritate care calcă totul în picioare!
