Sunt vaccinată, în urmă cu două zile am făcut și rapelul. Evident, nu sunt complet liniștită, mai am temeri, mai am întrebări. Dar mi-am asumat. Și nu ca să plec în vacanțe exotice prin străinătate, nu ca să mă lăfăi prin restaurante, nu ca să m-așez în primul rând la nu știu ce concert. Nu o făceam nici înainte de Covid, n-am dezvoltat o pasiune pentru asta nici în ultimul an.
M-am vaccinat, asumându-mi conștient toate consecințele, și pe cele bune și pe cele mai puțin bune, pentru că doar așa puteam spera la o întoarcere la viața normală. Nu de fițe, nu de privilegii, ci pur și simplu una în care să îmi pun papucii și să plec până la colț să iau o pâine fără să mă treacă șapte mii de ape, ba că am uitat masca, ba că am uitat declarația, ba că am depășit ora la care îmi era permis să ies.
M-am vaccinat pentru că vreau ca fiul meu să se întoarcă la școală, să participe la laboratoare, la dezbateri, să socializeze, nu să-și petreacă cei mai importanți și frumoși ani din viață pe laptop, închis cu mine între patru pereți.
M-am vaccinat pentru că vreau să mă întorc la birou, la evenimentele la sală, la cinema, la teatru, la expoziții.
M-am vaccinat pentru că suport greu masca. Și apoi, chiar mi-e dor de o hoinăreală în care să mă lovească direct în față briza mării, să simt mirosul de flori, de brazi.
Exact! M-am vaccinat pentru că vreau să ies din casă când vreau, să merg unde și cu cine vreau și să stau acolo cât vreau, nu cu teama că iau/dau boală și cu ochii pe ceas.
Și pentru multe alte chestii banale.
Nu iscați polemici inutile privind existența/neexistența virusului ori consecințele lui reale sau fabricate. N-are sens. Impus sau voit, și eu, și tu ne-am conformat până acum unor reguli, constrângeri și restricții, și eu, și tu am pierdut niște luni bune din viață. Iar ca să ieșim din acest cerc vicios nu avem altă opțiune decât vaccinul, cum spun unii imunizarea de turmă. Nu spun că e greșit sau corect. Spun doar că asta e situația. Fie că vrem, fie că nu, fie că avem sau nu încredere în autorități și credem în pandemie sau nu. Asta nu înseamnă că e obligatoriu să te vaccinezi și tu, ci doar roagă-te s-o facă suficient mai mulți. Și, te rog eu, respectă-l pe cel care a făcut-o deja. E și pentru binele tău.
Pentru că în toată această nebunie nu e vorba nici de cine are sau nu dreptate, cine e prost, cine e deștept. Așa cum nu e vorba nici de privilegii, nici de discriminări. E vorba doar de o alegere. Însă una cu o importantă miză, aceea de a ne relua cât mai repede viața înapoi. Fie că o facem cu ”pașaport”/”certificat” de vaccinare, fie cu rezultatul unui test, fie cu dovada confirmării de anticorpi.
Ușa e aceeași și trebuie deschisă tuturor. Doar cheia este alta.
