Femeia careia i-au fost luati copiii nu se resemneaza sa traiasca farar ei. Mirela Smadu, femeia careia i-au fost luati, zilele trecute, baiatul si fetita, de catre asistentii sociali, pentru ca erau crescuti in conditii mizere, recunoaste ca nu are cu ce-i hrani, dar spune ca nu poate trai fara micuti. Aceasta se teme ca va ajunge ca, peste citiva ani, cind vor creste, baiatul si fetita sa nu o mai recunoasca, asa cum se va intimpla cu un alt baiat, de 3 ani, pe care l-a dat in grija statului, de la 11 luni.
Mirela Smadu, de 26 de ani, a refuzat categoric sa-si dea copiii si i-a aparat cu cutitul in mina, atunci cind asistentii sociali au venit sa-i ia si sa-i duca la un centru de plasament. Acum, cind a ramas fara micuti, ea este hotarita sa incerce sa-i aduca inapoi, chiar daca nu stie exact cum trebuie sa procedeze si nici nu are bani pentru avocat. Femeia spune ca a ramas deja fara un baietel care i-a murit imediat dupa nastere, si fara altul, dat in grija statului, acum doi ani. "Am plins tare, si noaptea am plins, si seara, si dimineata, nu puteam sa dorm, din cauza ca eram invatata cu ea in brate.
Ii iubesc, sint ai mei, le dau mincare, ii spal, ii schimb, nu-i las murdari si imputiti. Nu am ce le da de mincare, dar ne descurcam. Traim din pensia baiatului. Nici ajutor social nu am, nici... ce pensie sa am? Nu pot sa-i las acolo, la casa de copii, ca mine-poimiine se fac mari si imi zic ca nu mai cunoaste de mama. Eu mai am unul la o femeie straina, l-a dat tata-su, de cind avea un an. Si acum nu ma mai cunoaste ca eu sint ma-sa! Le-am zis ca nu dau nici un copil. E mai bine pentru ei linga mine, ca eu nu pot sa dorm noaptea. Stau cu ochii deschisi, nu maninc de cind mi i-a luat. Mi-a fost rau!". Femeia spera insa ca isi va recapata copiii, cu ajutorul unui avocat: "O sa-i obtin inapoi, o sa se lupte mama pentru asta. Nu am bani de avocat, dar vedem noi cum facem...".
"Nu trebuie sa-si primeasca copiii inapoi, pentru ca traiesc intr-o mizerie de nedescris"
Vecinii spun ca femeia isi adora copiii, care au 2, respectiv 7 ani, insa recunosc ca aceasta nu le poate oferi conditii minime de trai: "Are grija de ei, cit poate, are grija. Ii tine in brate, baiatul il scoate mereu afara, dar sint saraci lipiti. Ar trebui ajutati cu niste bani, sa le repare cineva casa..."
"Sint niste oameni buni, nu minte, nu fura, daca se imprumuta, imediat iti dau banul. Traiesc din pensia copilului. Daca era un pic ajutata, poate era si mai bine". "Am plins cind am vazut cum i-au luat copiii si i-am spus Mariei, vecina, sa se duca la munca, sa aiba cu ce sa-i creasca. Mi-e mila de ei, dar nu trebuie sa-si primeasca copiii inapoi, pentru ca traiesc intr-o mizerie de nedescris".
Directia pentru Protectia Copilului intentioneaza sa consilieze familia si sa incerce o ajute sa-si imbunatateasca starea materiala, insa, deocamdata, exclude posibilitatea ca micutii sa se intoarca acasa.
"Sintem constienti de faptul ca cel mai bine pentru un copil este sa creasca in propria familie, dar in acest caz, conditiile sint improprii, cel putin pentru moment. Nu ma refer doar la conditiile mizere de locuit, ci si la faptul ca cei doi micuti au fost neglijati. De asemenea, nu putem sa trecem cu vederea faptul ca in familia respectiva, deja a decedat un copil" ne-a declarat, ieri, Simona Cimpoaie, directorul adjunct al Directiei pentru Protectia Copilului.
Odata ramasa fara copii, femeia ramine si fara singurele sale surse de venit: alocatia acestora si indemnizatia de insotitor a baietelului, care sufera de un handicap.
Mirela Smadu, de 26 de ani, a refuzat categoric sa-si dea copiii si i-a aparat cu cutitul in mina, atunci cind asistentii sociali au venit sa-i ia si sa-i duca la un centru de plasament. Acum, cind a ramas fara micuti, ea este hotarita sa incerce sa-i aduca inapoi, chiar daca nu stie exact cum trebuie sa procedeze si nici nu are bani pentru avocat. Femeia spune ca a ramas deja fara un baietel care i-a murit imediat dupa nastere, si fara altul, dat in grija statului, acum doi ani. "Am plins tare, si noaptea am plins, si seara, si dimineata, nu puteam sa dorm, din cauza ca eram invatata cu ea in brate.
Ii iubesc, sint ai mei, le dau mincare, ii spal, ii schimb, nu-i las murdari si imputiti. Nu am ce le da de mincare, dar ne descurcam. Traim din pensia baiatului. Nici ajutor social nu am, nici... ce pensie sa am? Nu pot sa-i las acolo, la casa de copii, ca mine-poimiine se fac mari si imi zic ca nu mai cunoaste de mama. Eu mai am unul la o femeie straina, l-a dat tata-su, de cind avea un an. Si acum nu ma mai cunoaste ca eu sint ma-sa! Le-am zis ca nu dau nici un copil. E mai bine pentru ei linga mine, ca eu nu pot sa dorm noaptea. Stau cu ochii deschisi, nu maninc de cind mi i-a luat. Mi-a fost rau!". Femeia spera insa ca isi va recapata copiii, cu ajutorul unui avocat: "O sa-i obtin inapoi, o sa se lupte mama pentru asta. Nu am bani de avocat, dar vedem noi cum facem...".
"Nu trebuie sa-si primeasca copiii inapoi, pentru ca traiesc intr-o mizerie de nedescris"
Vecinii spun ca femeia isi adora copiii, care au 2, respectiv 7 ani, insa recunosc ca aceasta nu le poate oferi conditii minime de trai: "Are grija de ei, cit poate, are grija. Ii tine in brate, baiatul il scoate mereu afara, dar sint saraci lipiti. Ar trebui ajutati cu niste bani, sa le repare cineva casa..."
"Sint niste oameni buni, nu minte, nu fura, daca se imprumuta, imediat iti dau banul. Traiesc din pensia copilului. Daca era un pic ajutata, poate era si mai bine". "Am plins cind am vazut cum i-au luat copiii si i-am spus Mariei, vecina, sa se duca la munca, sa aiba cu ce sa-i creasca. Mi-e mila de ei, dar nu trebuie sa-si primeasca copiii inapoi, pentru ca traiesc intr-o mizerie de nedescris".
Directia pentru Protectia Copilului intentioneaza sa consilieze familia si sa incerce o ajute sa-si imbunatateasca starea materiala, insa, deocamdata, exclude posibilitatea ca micutii sa se intoarca acasa.
"Sintem constienti de faptul ca cel mai bine pentru un copil este sa creasca in propria familie, dar in acest caz, conditiile sint improprii, cel putin pentru moment. Nu ma refer doar la conditiile mizere de locuit, ci si la faptul ca cei doi micuti au fost neglijati. De asemenea, nu putem sa trecem cu vederea faptul ca in familia respectiva, deja a decedat un copil" ne-a declarat, ieri, Simona Cimpoaie, directorul adjunct al Directiei pentru Protectia Copilului.
Odata ramasa fara copii, femeia ramine si fara singurele sale surse de venit: alocatia acestora si indemnizatia de insotitor a baietelului, care sufera de un handicap.
