De ce îmi asum public această constatare? Zilele trecute am postat pe pagina personală de facebook un link către un articol apărut în presă cu privire la nişte răpiri în lanţ ce au avut loc în Brazilia, la o universitate de top din această ţară, cu comentariul “Iată cum vom ajunge şi noi”. Această postare a izvorât, ca să zic aşa, după ce am vizionat la televizor cum majoritatea PSD-ALDE -UDMR a adus sute de modificări Codului de Procedură Penală, la foc automat, în Camera Deputaţilor. În doar câteva ore, Codul de Procedură Penală, aşa cum arată acum, transformă România într-un rai al infractorilor mai mici, mai mari până la adevăraţi rechini transfrontalieri, categorie în care, din păcate, se mulează perfect şi teroriştii sau cei care sprijină astfel de grupări. De ce am ales Brazilia, ca exemplu? Pentru că România are toate premisele să ajungă să semene cu această ţară în care o populaţie ultra săracă îşi câştigă traiul în umbra grupărilor de crimă organizată care răpesc copii de bani gata, le taie urechile şi cer răscumpărări. Pe canalul Discovery sunt documentare, absolut înfiorătoare, pe această temă. O întreagă industrie s-a format în jurul acestor practici. De exemplu, s-au dezvoltat clinicile de reconstrucţie a urechii, care sunt extrem de profitabile. De ce a ajuns atât de săracă o parte din populaţia Braziliei? Pentru că banii destinaţi dezvoltării zonelor defavorizate au fost înghiţiţi de politicieni, politicieni care fură fără să li se-ntâmple nimic, pentru că ei sunt “aleşi”.
Vă sună cunoscut? În această ţară, instituţiile statului sunt legate de mâini când vine vorba despre un politician din Parlamentul lor. Vă sună cunoscut? Ei bine, această postare a atras o polemică între mine şi un avocat cu experienţă îndelungată în justiţie, mai ales că o vreme a fost şi procuror. Polemica decentă a pornit de la abuzurile DNA, aşa cum le-a catalogat interlocutorul meu. Nu sunt în măsură să judec gândirea respectivului avocat, nici să-i cataloghez în vreun fel pe cei care au dat like postărilor sale. “De apreciat strădania dvs. de a explica celor de mai sus ce se întâmplă cu adevărat în Parchete, însă mai este nevoie de ceva şi anume ca aceştia să înţeleagă ce le explicaţi” , a fost comentariul unui internaut care, din punctul meu de vedere, a încheiat discuţia. Cu alte cuvinte, nu mă duce capul! Într-adevăr, nu pot să pricep de ce pentru abuzurile unor procurori împotriva cărora dacă au încălcat legea există proceduri legale, trebuie construită o întreagă redută care să apere, până în pânzele albe, infractorii DE TOATE CATEGORIILE. Dar victimele nu au drepturi? Şi în această categorie amplă intră inclusiv statul cu autorităţile sale, cu societăţile sale decapitalizate grosier, dar şi noi, cetăţenii, care plătim taxe şi impozite. Nu voi intra în amănunte ca să explic ce înseamnă pentru adevăratele victime modificările din lunea neagră. Este plină presa şi internetul cu ele! În acest context, nu pricep ce-au avut cu DIICOT? Rezultatele acestei structuri au fost realmente spectaculoase, inclusiv la Brăila. Câte reţele de traficanţi de droguri, de proxeneţi, de traficanţi de carne vie au fost destructurate în aceşti ani! Pe cine a deranjat activitatea acestor procurori? Nu pot să înţeleg, nu mă duce capul! Nu pot să înţeleg de ce banii murdari rezultaţi din aceste infracţiuni îngrozitoare nu sunt recuperaţi! Nicio reglementare în acest sens ca să-i usture pe infractorii cu cefe late, BMW-uri, Audi-uri etc etc, n-am văzut să fie în preocuparea actualilor guvernanţi. Despre ceilalţi, furăcioşii cu gulere albe, ce să mai vorbim! Sunt bine mersi cu averile lor cu tot. Şi vorbesc de cei condamnaţi, care au şi ieşit din închisoare. Cum e posibil, ca oricare dintre noi, dacă are chiar şi câţiva lei datorie la Fisc să fie executat imediat, iar unul ca Robert Negoiţă, primarul Sectorului 3 din Bucureşti, să datoreze milioane şi milioane şi milioane şi să nu păţească nimic. Nu pot să înţeleg! Nu mă duce capul! Apoi, nu pot să înţeleg cum nimeni n-a ţinut cont când a dat cu barda în Codul de Procedură Penală de numărul insuficient de procurori, dar şi de judecători. La Brăila sunt doar 15 procurori dintr-o schemă de 33 de posturi. Cum poţi să le dai doar un an pentru a trimite în judecată un inculpat, altminteri îi obligi să claseze cauza, când ei sunt îngropaţi în dosare? Această prevedere eu o văd ca o uşă deschisă, o invitaţie chiar, spre coruperea procurorilor. Să vedeţi atunci clasări de dosare cu cefe groase, afacerişti, escroci şi alţii cu bani negri. Cu atât mai mult cu cât presa nu va mai avea acces la aceste informaţii. O fi bine pentru avocaţi! O fi bine pentru infractori! Dar pentru noi, ăştia pe care nu ne duce capul, cum o să fie? Nu pot să înţeleg! Şi dacă-s proastă, vă rog eu mult pe voi, deştepţii din lista mea de prieteni de pe facebook, să-mi daţi “Delete”. Să mă ştergeţi! Lăsaţi-mă în prostia mea, să rezist cu Dumnezeu în suflet, cum am mai spus-o, şi să sper că noi, ăştia de ne credeţi proşti, suntem mai mulţi.
