Am stat mult pe gânduri dacă să-mi exprim public părerea sau nu într-o chestiune extrem de interpretabilă, într-o perioadă în care asaltul asupra credinţei creştine într-o Europă “progresistă” este din ce în ce mai evident. Aşa cum am simţit în urmă cu mai mulţi ani că este de datoria mea să mă exprim public, cu sinceritate, şi am scris editorialul Rezist. Cu Dumnezeu în suflet!, tot la fel mi se întâmplă acum. Atunci mi-am asumat răspunderea că va trece peste mine un val de critici, jigniri, judecăţi din partea celor necredincioşi, a celor care văd prostie, îndobitocire acolo unde este credinţă. Acum îmi asum răspunderea că va trece peste mine un val de nemulţumiri din partea unor feţe bisericeşti, vizavi de îndrăzneala mea de a nu fi de acord cu poziţia publică exprimată de Patriarhia Română. Mă refer la acel comunicat al Bisericii Ortodoxe Române conform căruia ni se indică nouă, credincioşilor să renunţăm la sărutarea icoanelor în biserici sau că putem veni cu linguriţa de-acasă pentru Sfânta Împărtăşanie. Asta dacă ne temem de coronavirusul care-a înnebunit lumea întreagă. Cu alte cuvinte, este alegerea noastră. Comunicatul BOR a venit după ce Biserica Catolică a dat startul acestor aşa-zise sfaturi, sugerând, printre altele, să se renunţe la gestul însemnării cu apă binecuvântată. Aşadar, catolicii s-ar putea infecta din apa sfinţită! Este treaba Bisericii Catolice să transmită ce comunicate găseşte de cuviinţă. Treaba lor! Istoria lor! Problema lor! De ce trebuia urmată însă, de un comunicat şi din partea BOR, chiar nu pricep! Repet! ESTE ALEGEREA NOASTRĂ! Fie să credem sau nu în Mântuitorul Iisus Hristos, în Maica Domnului, în Apa Sfinţită, în puterea Sfintei Liturghii, în Taina Sfintei Împărtăşanii, în Duhul Sfânt care sălăşluieşte în icoanele vechi de sute de ani, multe făcătoare de minuni. Şi, da, există minuni şi în zilele noastre, nu numai în vremurile când Mântuitorul şi-apoi apostolii Săi propovăduiau Noua Lege pe pământ. Sunt mii de cazuri de remisii spontane, inexplicabile, ale unor boli incurabile (cancer, de exemplu). Dr. Kelly Turner a umblat în toată lumea ca să documenteze astfel de cazuri, a scris cărţi despre asta, ca să dau doar un singur exemplu. Din ce în ce mai mult ştiinţa şi spiritualitatea nu numai că nu se mai exclud una pe cealaltă ci conlucrează. Ajunge, că nu vreau să conving pe nimeni. Eu cred şi rezist la tot ce se întâmplă în viaţa mea, dar şi în lumea noastră, cu Dumnezeu în suflet! Ce vreau să spun este că mi-aş dori să merg mai des la Biserică, dar când o fac SIGUR nu o să mă împiedic de teama de coronavirus. Nu o să mă tem să sărut icoanele sau să mă împărtăşesc! “Mare blasfemie! Dumnezeul viilor şi al morţilor, Care a făcut cerul şi pământul să fie biruit de microbi! Aiureli ale necredinţei celei întunecate”, scrie monahia Marta pe doxologia.ro, amintind de Sfântul Nicolae Planas care s-a împărtăşit după un lepros şi a rămas sănătos. Şi nu trebuie să trăieşti în rugăciune, la mănăstire ca să înţelegi asta. De altfel, în toate minunile Sale, Mântuitorul a rostit, cu tâlc, de fiecare dată, cam aşa, că nu am Sfânta Biblie în faţă: “Credinţa ta te-a mântuit”. Şi-atunci? Nu era mai bine ca BOR, la cel mai înalt nivel, să respecte Decalogul Tăcerii? Doar întreb.
