În bula mea de Facebook, majoritatea e formată din oameni normali. De stânga sau de dreapta, cei mai mulţi sunt cetăţeni oneşti, care şi atunci când critică, o fac cu decenţă, spunem noi, “cu subiect şi predicat”. Nu e musai să fiu de acord cu opiniile lor, nici ei cu ale mele, dar câtă vreme contrele sunt argumentate, civilizate şi cu un patos în limita bunului simţ, ne citim reciproc şi ne retragem din dispute atunci când constatăm că putem scăpa cuvintele de sub control. Practic, asta e democraţia, libertatea de exprimare după care am tânjit atât de mult.
Am mai păstrat însă în lista mea de Facebook şi câţiva înfocaţi. De stânga sau dreapta... sunt răul necesar de care am nevoie, pentru a nu mă izola într-un turn de fildeş, în care să mă hrănesc cu iluzia că lumea care-şi permite un abonament la internet e educată, gândeşte şi simte la fel.
Cu ei nu interacţionez însă prea des. Doar îi urmăresc.
Ei bine, pătimaşii aceştia, de regulă, au o strategie simplă: îşi aruncă veninul în eter şi apoi stau la pândă să vadă cine le cade în plasă. Şi se iau la harţă doar cu cei care le dau apă la moară, un fel de kamikaze virtuali, care încearcă să îi scoată din lumea lor atât de categoric şi strâmb construită.
Să spunem că, 80% din timp nu ne deranjăm, ne suportăm reciproc. În momentele importante însă (alegeri, schimbări politice, proteste etc), lumea lor explodează. Şi devin cu atât mai agresivi cu cât, tot în astfel de momente, din neant se activează alte şi alte zeci de conturi care le adapă setea de popularitate şi le împing orgoliul spre un adevărat extremism. În astfel de momente, reţelele de socializare iau foc şi devin, parcă, cel mai periculos şi neprietenos loc de pe pământ.
Adevărate războaie de gherilă se duc în spatele tastaturilor şi monitoarelor, iscate de pe tot soiul de conturi, cele mai multe false. O canibalizare a informaţiilor, din care cu greu mai distingi adevărul de minciună, realul de fabricat. Asta se întâmplă zilele acestea pe reţelele de socializare. Cel puţin, în bula mea de Facebook.
Iadul virtual pare dezlănţuit. O armată de comentatori s-a activat, doar pentru a scoate ce e mai murdar şi mai necreştinesc din noi. Mocirla a devenit adevărul suprem. Şi e hidoasă şi periculoasă.
Utilizatori oneşti, îmi văd prietenii virtuali, şi pe cei de stânga şi pe cei de dreapta, aproape scârbiţi. Şi le citesc mesajele aproape disperate: opriţi-vă!, atât!, atunci când, din bula lor de Facebook, constată că, oameni, până mai ieri cu capul pe umeri, cedează acestor mizerii şi isterii şi încep, la rându-le, să promoveze gunoiul. E clar, nici moral, nici civic, nu suntem pregătiţi pentru un asemenea asalt. PLĂTIT!
Oameni buni, nu fiţi creduli! Credeţi cu reţinere şi chibzuinţă. Postările plătite sunt doar nişte postări plătite, distribuite de oameni plătiţi, pe care nu-i interesează decât câştigul propriu şi imediat. Şi care nu dau doi bani nici pe voi, nici pe adevăr, nici pe realitate. Şi nici pe copiii voştri! Aşa că, mergeţi la vot, şi, în cabina aceea de câţiva centimetri pătraţi, înainte de a pune ştampila, gândiţi-vă mai întâi la voi. Amintiţi-vă ce făceau aceşti doi candidaţi în urmă cu o săptămână, două, o lună! Întoarceţi-vă puţin în trecut, căci, zilele acestea, printre bulgării plini de noroi ai avalanşei de fake news, se vede doar o imagine deşănţată, exagerată, a mizeriei electorale.
O mizerie imorală, plătită acum din banii lor, dar pe care, în final, o vom deconta tot noi. Din banii noştri! La care vom plăti dobândă, penalităţi şi majorări cu viitorul nostru şi al copiilor noştri. Ieşiţi la vot, dar puneţi ştampila înţelept şi asumat!
Nu lăsaţi reţelele de socializare să voteze în locul vostru!
