S-au scurs 4 ani de când ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am fost însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Fiul lui Dumnezeu este binecuvântare. Nimic altceva. Pentru că El strălucește cu strălucirea Tatălui și de la Tatăl se împărtășește. Dacă în Tatăl nu există condamnare, nu există nici în Fiul.
Dacă Fiul se autocondamnă și crede în autocondamnare, este doar alegerea lui, separându-se de Voia Tatălui. Iar pentru că se autocondamnă pe sine - prin iluzie și alegerea de a crede în ea -, îi va condamna în vreo formă și pe frații săi, pentru că orice vezi în interior, vezi și în afară. Și astfel, în fața ochilor se așterne o lume neagră și condamnată.
Rodul separării de Voia Tatălui este vederea unei lumi care nu există, pentru că nu a fost creată de Tatăl. Dar Fiul crede în Ea, pentru că a creat-o și crede în ce a creat singur. Când va renunța la voia sa, pentru Voia Tatălui, iluzia unei lumi care există separat de Voia Tatălui, va dispare și ea, ca orice altă iluzie.
Cine nu află de iluzii și nu le observă, nu poate scăpa de ele.
Pace ție, cel ce poți alege Voia Tatălui.
„Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc,
Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter;
Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.
Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.
Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc.
Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?
Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.
Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată.
A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc.
Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni.”
(Sfânta Evanghelie după Ioan, VIII, 3-15)
