Dar memorabilă rămâne explicaţia primarului Aurel Simionescu: nu s-a scumpit apa, ci canalizarea. Deci nu-i chiar aşa mare lucru că valoarea facturilor de apă-canal este cu 40% mai mare. După cum a fost formulată, motivarea se încadrează perfect în spiritul românesc: nu este scumpă construcţia autostrăzilor, scump este asfaltul. De-aia avem cel mai mare preţ mediu pe kilometru de autostradă din lume. Nu este scumpă deszăpezirea, ci închirierea utilajelor. Nu costă cine-ştie-ce Loganurile cumpărate pentru Poliţie, ci doar girofarurile sunt scumpe, ca şi cum ar fi poleite cu aur. Nu costă mai nimic imprimantele achiziţionate de stat, pe bani publici, ci cartuşul de cerneală. Şi tot aşa, exemplele ar putea curge la infinit.
Că tarifele pentru serviciile prestate de Compania Dunărea urmau să se majoreze, după inaugurarea staţiei de epurare, era oarecum de aşteptat. Aşa cum şi taxele de autostradă par iminente, pentru cei care vor circula pe viitoarele tronsoane ce se vor da în folosinţă în anii următori (din fericire, dacă se poate spune aşa, la cum se lucrează la ele, aceste taxe nu vor deveni prea curând realitate).
Şi totuşi, dacă vorbim de informarea consumatorilor, n-ar fi mai cinstit din partea primăriei să spună, foarte clar, care a fost investiţia de la bugetul local pentru staţia de epurare, în cât timp vrea să-şi recupereze banii cu această majorare de 40% a tarifelor de canalizare, după câtă vreme vrea profit din această staţie şi care este câştigul estimat? Pentru că, dacă cea mai mare parte a sumei investite a fost alocată de UE, din fonduri nerambursabile, nu cred că Bruxellesul a făcut asta doar ca să facă primăria şi Compania Dunărea profit.
Şi dacă primăria nu va dori să facă publice planurile sale privind afacerea staţiei de epurare, atunci să o facă măcar primarul.
