Mergi la conţinutul principal

Nu caii sperie, ci oamenii!

Un răspuns care vine instantaneu este următorul: pentru bani, să trăiască şi omul, că n-are cu ce! Adică se introduce orice atrocitate în zona unei chestiuni de viaţă şi de moarte. Altfel spus, scopul scuză mijloacele. În acest caz, scopul e unul absolut: SĂ TRĂIEŞTI! Mijloacele sunt relative şi pălesc în faţa scopului, omul se "descurcă" şi el cum poate.

Dacă privim lucrurile în cheia aceasta, nimic nu mai este condamnabil, deci legea nu este decât o rampă de profit pentru cei care o fac. Dacă poţi s-o încalci şi să câştigi un bănuţ, foarte bine, ai tot respectul. Dacă te ţii bine şi n-o încalci, deci nu accepţi să-ţi câştigi oricum existenţa, asta înseamnă că ai "posibilităţi", te ţine "cineva", te ajută "cineva". Aşadar, oricum ar fi, dacă veţi întreba, de curiozitate, în stânga şi-n dreapta, ce-i cu viaţa asta şi ce se poate înţelege din ea, cele mai multe răspunsuri, copleşitoare, vor fixa două coordonate principale de sens: a) viaţa e făcută în aşa fel încât e musai să calci în picioare tot ce-ţi stă în cale; b) viaţa e făcută în aşa fel încât e obligatoriu să apuci cu mână puternică tot ce se apropie de tine şi nu-i bine supravegheat.

Povestea cailor sălbatici din Deltă reeditează o realitate în faţa căreia rămâi descumpănit: imunitatea unora în faţa bestialităţii. Şi nu mă refer numai la cei care au participat direct sau indirect la masacru, ci şi la cei care, acum, sunt chemaţi să pună lucrurile la punct. Nu vă ascund faptul că, printre cei care reprezentau autorităţile publice la ferma din Urleasca, unde sunt ţinuţi caii, nu puţini au fost aceia care nu şi-au putut masca zâmbetul de ironie, cotul nervos sau dispreţul camuflat cu greu. Ceea ce-i aducea acolo nu era "cazul" în sine şi care nu mai admitea niciun comentariu persiflator, ci slujba. Dacă i-au trimis de la "serviciu", au venit, ce să facă? Dar, dincolo de asta, rămânea pe frunţile lor nedumerirea: atâta caz pentru nişte cai? Iar eu nu am la această interogaţie decât o altă întrebare: bun, sunt "doar" nişte cai, nu vă afectează, înţeleg, dar nu vă sperie nici măcar oamenii care au fost capabili de aşa ceva?

Cred că, în final, poate se va face ceva privitor la situaţia cailor sălbatici din pădurea Letea. Ceva ACCEPTABIL, mă grăbesc să spun. Dar mă întreb ce s-ar putea face pentru oamenii de acolo care au recurs la astfel de atrocităţi. Deoarece am eu impresia că ceea ce pentru un om cu mintea şi sufletul întregi înseamnă INACCEPTABIL pentru ei nu este decât un mod de a fi.

 


Invităm cititorii la dialog civilizat şi constructiv, bazat pe respect faţă de autori sau alţi cititori. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare. Aceste tipuri de comentarii vor fi şterse de către moderatori şi pot duce până la blocarea accesului la a mai posta comentarii pe obiectivbr.ro. Totodată, autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate. Pentru a avea acces la comentarii si a putea comenta trebuie sa fiti logati in disqus.com / facebook.com / google.com / twitter.com in browserul in care accesati site-ul nostru.


 

 
 

• Director general: Monica Paraschiv

• Director: Silvia Preda

• Şef departament publicitate: Sorin Preda

• Redactor Şef: Florentin Coman

• Redactor Şef Adjunct: Ionuţ Condoliu

  • Adresa: Brăila, Str. Mihai Eminescu, nr. 56, etaj 2
  • Telefon: 0239-611053
  • Fax: 0239-611054
  • E-mail: redactie@obiectivbr.ro