Nu va fi un an ușor, economic și social vorbind, după anul de grație 2020. Din punct de vedere al statisticilor economice, 2020 a fost cel mai prost an de când s-au introdus aceste măsurători. Și nu doar în România. Mai toate țările lumii, mai mult sau mai puțin dezvoltate, au înregistrat scăderi majore, de cele mai multe ori de niveluri-record.
E de înțeles oarecum și nemulțumirea bugetarilor, cărora anul acesta le vor fi înghețate salariile – nimeni nu poate fi fericit când e vorba de afectarea propriilor venituri. Dar totuși, în aceste condiții economice, în contextul în care situația pandemică rămâne una gravă, pentru cel puțin o jumătate de an, să te aștepți ca dezmățul salarial din sectorul public, început iresponsabil de Dragnea, să continue, mi se pare total deplasat. Să anunți că vei declanșa greve pentru că anul acesta nu-ți mai crește salariul, în condițiile în care, în ciuda unui an extrem de dificil, măcar nu ți-au fost reduse veniturile, așa cum s-a întâmplat în cazul multor angajați din mediul privat, reprezintă un gest de iresponsabilitate. Sau, în cel mai bun caz, o dovadă de nerealism.
Faptul că oricum, în 2020, guvernarea nu s-a atins de sectorul bugetar, nici în privința salariilor, nici în privința numărului de angajați – de cele mai multe ori nejustificat de mare, mai ales în condițiile reducerii dramatice a activității – a fost un gest total populist și de condamnat. Practic, bugetarii au fost o categorie socială ținută în brațe de toate guvernele ultimilor ani. Faptul că salariile de la stat au ajuns să fie cu mult mai mari decât în mediul privat este o altă situație anormală, ba chiar absurdă, în contextul în care veniturile generate de mediul privat asigură de fapt banii pentru susținerea sectorului de stat. Iar mediul privat chiar a fost zguduit serios de criza generată de pandemia de Covid - asta este o realitate -, ceea ce a dus la efecte în lanț: scăderea încasărilor la buget și creșterea deficitului bugetar. Efecte nedorite, dar inevitabile.
Să ai pretenția că în continuare să ți se crească salariul, în condițiile în care chiar nu sunt bani pentru asta – cum, de fapt, n-au fost cu adevărat suficienți bani nici în ultimii ani, dar România măcar nu era într-o ditamai criza – mi se pare o totală lipsă de respect. O lipsă de respect nu față de situația în care se află România acum, ci față de românii cu adevărat afectați financiar de această situație. Și care chiar nu sunt puțini.
