Nu sunt singurii. Ca ei sunt zeci de mii, sute de mii sau chiar milioane în ţara asta, care de fiecare dată când au ocazia decretează, pe un ton atotcunoscător şi grav, că era mai bine pe vremea fostului dictator comunist Nicolae Ceauşescu, executat în urmă cu 20 de ani. Ca şi cei doi, mulţi alţi români au uitat de fapt care era situaţia acum 20 de ani. Au uitat chiar şi de ce a fost împuşcat Ceauşescu, într-un mod brutal, ce-i drept, dar meritat. Au uitat că atunci se bucurau şi că îi lăsa reci că execuţia avusese loc chiar de Crăciun. La fiecare an trecut de la acele evenimente din decembrie 1989, şi-l amintesc cu nostalgie. Ca şi cei doi din exemplul de mai sus, zeci şi sute de mii de români uită că, acum 20 de ani, bananele se găseau doar "pe sub mână", doar în preajma Sărbătorilor de iarnă, că se vindeau verzi şi că se ţineau pe şifonier, învelite în ziar, ca să se mai îngălbenească. Uită că acum 20 de ani doar mai-marii din Partidul Comunist aveau televizor color. Uită că, pentru cumpărarea unui frigider sau a unui televizor alb-negru, se făceau liste de aşteptare cu luni sau ani de zile înainte. Uită că nu aveau telefon fix - existau cereri neonorate de 20 de ani! - şi uită că nici măcar nu aveau maşină - pentru că trebuia să aştepte 5 ani ca să le vină rândul la o Dacie. De asemenea, uită că la televizor existau doar 2-3 ore de program, în care se difuzau numai osanale la adresa partidului şi a conducătorului mult-stimat şi iubit şi că îşi puneau antene pe bloc să "prindă" ruşii, moldovenii sau bulgarii. Aşa cum nu-şi mai amintesc nici că în magazinele alimentare nu se găseau "la liber" decât gâturi şi gheare de pasăre, copite de porc (celebrii "adidaşi") sau coaste dezgolite complet de carne (la fel de celebrele "oase garf") şi că aveau dreptul la doar 200 de grame de salam pe săptămână, 1 kilogram de carne grasă pe lună, 750 de mililitri de ulei, 1 kilogram de zahăr şi unul de făină, patru ouă lunar plus jumătate de pâine pe zi. Uită că nu puteau să-şi cumpere o bere la sticlă pentru acasă decât duminica, de la restaurant, şi numai dacă luau şi mâncare la pachet. La fel, uită cozile de la alimentare, de la magazinele de lapte (cozi formate de la 3-4 dimineaţa), de la magazinele de încălţăminte sau de la orice alt magazin în care "se dădea ceva". Uită că nu aveau căldură, apă caldă ori că energia electrică se furniza cu pauze de câteva ore în fiecare seară, aşa cum uită că nu aveau nici măcar detergent - ci un fel de nisip, botezat "Tix". Nu-şi mai aminteşc nici că le era frică să-l critice pe Ceauşescu în propria casă, că se duceau obligat la şedinţele de partid, la muncă patriotică sau la depănuşat porumb în Insula Mare în ziua de duminică, singura liberă pe vremea aceea. Uită că ascultau Vocea Americii sau Europa Liberă în surdină, de frică să nu fie turnaţi de vecini la Securitate şi uită zecile de mii de victime ale securiştilor din vremurile comunismului. Uită şi că drumurile erau la fel de înzăpezite ca şi acum (toată lumea mergea pe jos, la muncă sau la şcoală, prin viscol), doar că atunci nu existau maşini şi nici măcar benzină cu care să fie alimentate maşinile, şi uită că, dacă se dădea mai repede zăpada, se făcea cu militarii în termen (a căror îndatorire nu era să facă asta) sau cu muncitorii de la uzine (chemaţi şi ei cu forţa). Dacă acum le-ar bate la uşă un poliţist şi i-ar obliga să coboare să cureţe zăpada din faţa blocului, s-ar revolta.
Aaa, că lucrurile ar fi putut sta mai bine acum în România, la 20 de ani după căderea lui Ceauşescu, şi că nu o ducem aşa cum ne-am aşteptat atunci sau decât ar fi trebuit, asta e cu totul altceva! Da, foarte adevărat, am fi putut-o duce mai bine, măcar la nivelul Sloveniei, Slovaciei, Poloniei, Ungariei etc. Dar, poate părea un pic ciudat, tot de la Ceauşescu şi comunism ni se trage, în cea mai mare parte. Am avut parte de cea mai feroce dictatură din Europa de Est, în timp ce la vecinii noştri lucrurile erau ceva mai "relaxate", ei având din start un avans în tranziţie. Este clar că nu am ajuns unde ne-am fi dorit, dar poate că, dacă nu s-ar fi permis foştilor comunişti sau securişti să ocupe funcţii publice, acum ar fi stat altfel lucrurile în România. Măcar n-am fi avut parte de cel puţin 90% din actuala clasă politică. Dar tot noi le-am permis asta şi tot noi i-am votat, de fiecare dată - începând cu Ion Iliescu şi terminând cu Traian Băsescu, 20 de ani mai târziu. Şi dacă se plânge cineva că tot foştii securişti fac jocurile economiei româneşti, ar putea să se întrebe cum ar fi stat lucrurile dacă Ceauşescu nu ar fi dat Securităţii atât de multă putere pe vremea lui?
Da, România ar fi putut fi cu totul altfel acum, dar asta se întâmplă atât din vina politicienilor, cât şi a noastră. Însă, oricum ar sta lucrurile, nu avem voie să uităm cum se trăia cu adevărat înainte de 22 decembrie 1989. Cine uită asta, ori are o memorie extrem de scurtă, ori pe vremea aceea era unul dintre privilegiaţii care chiar o duceau foarte bine. În acest context, poate ar trebui să aprecieze că, în ciuda opiniilor lor contrare "noii orânduiri", nu-i arestează nimeni, aşa cum se proceda acum 20 de ani.
* Cumpără astăzi ediţia tipărită a cotidianului "Obiectiv - Vocea Brăilei" pentru un supliment special dedicat schimbărilor prin care a trecut Brăila în ultimii 20 de ani
