Citeam, zilele trecute, în Obiectiv, că DSP Brăila nu găsește medici epidemiologi. De curiozitate, am dat search pe net și am descoperit că problema este des întâlnită la nivel național, epidemiologia fiind una dintre specializările în criză de personal în multe spitale și DSP-uri din țară. Căutând însă, din aproape în aproape, am descoperit și câteva povești ale unor medici epidemiologici aflați în primii ani de activitate, puși în situații dezamăgitoare, chiar jenante, de unii colegi cu specilizări ”importante”. “Dragă, noi salvăm vieți, avem urgențe, nu ne mânca timpul cu măsurile tale”, ar fi genul de răspunsuri des primite în camerele de gardă. Poate de aceea, în grupurile de studenți mediciniști de pe rețelele sociale epidemiologia este considerată cumva o specializare de mâna a doua, vârfurile nu se înghesuie niciodată să o aleagă.
Nici înainte nu o făceau! Acum, după lecția pandemiei, probabil vor fi și mai puțini. Viitorul însă ne va obliga să fim în permanență în gardă, organizațiile mondiale ale medicilor avertizând deja că acesta e doar începutul. Așa că, responsabilii din Monisterul Sănătății cred că ar trebui să sape adânc în fondul problemei, să determine cauzele și să ia măsuri (nu știu, anumite bonusuri, anumite facilități etc) astfel încât această specializare, care în ultimele 17 luni s-a dovedit vitală, să devină mai atractivă pentru viitorii doctori. La fel ca și ATI (Anestezie – Terapie Intensivă), altă secție în criză de specialiști. O criză care, de asemenea, s-a simțit mai mult ca niciodată tot în pandemie.
Bine, în general ne confruntăm cu o lipsă de medici pe toată linia, dar, pe măsură ce doctorii din garda veche încep să iasă la pensie, reiese clar un deficit mult mai mare pentru unele specializări. Parte din misterul ATI l-am descâlcit puțin vara aceasta.
În concediul abia încheiat, am avut plăcerea să cunosc o studentă la medicină în anul V. Abia încheiase sesiunea, luase doar un 9, în rest 10 pe linie. Deci o studentă eminentă, care a ales medicina din pură pasiune. E fascinată de mai multe specializări, încă nu știe ce o să aleagă, dar două sunt deja excluse din schemă: chirurgia (vreau, totuși, să și trăiesc, nu să fiu doar medic) și ATI (e o povară mult mai mare). De ce?, întreb. Pentru că ”indiferent ce se întâmplă în sala de operații, în majoritatea cazurilor cu final nefericit, medicul ATI este vinovat”.
Nu mi-a dat detalii, probabil nici nu le-aș fi înțeles. Dar cum eu am aflat lucrul acesta dintr-o pură întâmplare, la o cafea, mă gândesc că problema nu e o taină pentru cei direct interesați. Și oricum malpraxisul în România e un subiect tabu și tare întortocheat. Dar, dată fiind criza fără precedent de personal din secțiile ATI, cred că tot Ministerul ar trebui să se lămurească aceste aspecte: să se revizuiască procedurile/ protocoalele și să se discearnă cât e mit, cât e realitate în toată povestea aceasta, astfel încât medicii ATI-ști să se simtă în singuranță, iar studenții de la Medicină să nu mai fie îndepărtați de această specializare încă din primii ani de facultate. Și așa când ajung în spitale, tinerii medici, indiferent de secție, au de ținut piept atâtor orgolii și ifose ... s-ar scrie o carte numai cu poveștile din Spitalul Județean Brăila.
