Dar ce ne-ar aduce bun adoptarea euro? Aparent, nu ar fi cine ştie ce mare pas înainte: ceva mai puţină birocraţie şi câteva rubrici în minus pe actele contabile. În mod cert, nu vom mai fi legaţi de Bulgaria (deşi, după episodul Schengen, parcă mai putem fi 100 la sută siguri?!). Oricum, lumea e obişnuită deja cu banii europeni: milioanele de români plecaţi la lucru în Vest au adaptat alte milioane de români, familiile rămase acasă, la euro, deci s-ar putea spune că o treime dintre conaţionali au schimbat deja leul pe moneda Uniunii Europene.
Totuşi, voci avizate din domeniul economic, inclusiv de la antipaticul Fond Monetar Internaţional, recomandă amânarea trecerii la moneda europeană cât mai târziu posibil, pentru că leul dă posibilitatea unei politici monetare mai flexibile decât menţinerea cu stricteţe a unor parametri financiar-economici, în cazul euro. Sigur că aceasta din urmă ar ţine la distanţă atacurile speculative, pentru că este o monedă incomparabil mai puternică decât leul românesc, dar Banca Naţională a arătat deja că nu de asemenea tulburări se teme. În ceea ce-l priveşte, guvernatorul Mugur Isărescu se declara în noiembrie trecut în favoarea menţinerii leului şi dincolo de 2015, pentru ca deunăzi să propună ca obiectiv pentru renunţarea la moneda naţională 1 Decembrie 2015. Ar fi ultima strigare posibilă înainte de anul electoral 2016, dar data nu e deloc una fericită, din cauza însemnătăţii acelei zile. Aşadar, indiferent cât de încrezători s-au afişat zilele acestea liderii de la Bucureşti, dilema persistă: când trecem, totuşi, la euro?
Nu avem euro. Cum procedăm?
Tendinţa e inversă celei din regiune: dacă celelalte state - Cehia, Polonia, Ungaria - nu se mai grăbesc deloc, mai-marii de la Bucureşti au anunţat că păstrează acest termen, 2015. Dar până atunci vor fi doi ani cu alegeri, iar când e vorba de alegeri, niciun program sau ţintă economică de atins nu mai constituie o urgenţă sau o prioritate. Aşa s-au desfăşurat toate campaniile electorale din 1990 încoace, de ce s-ar schimba un mecanism ce a dat roade (voturi) de fiecare dată? De la sticle cu ulei şi pungi cu făină împărţite de candidaţi, la îngheţarea nivelului taxelor (ori chiar amânarea aplicării unora noi), sau chiar o relaxare fiscală şi menţinerea unor subvenţii, ca să nu mai vorbim de promisiuni - legiferate chiar! - de creştere a salariilor cu 50 la sută, impactul, s-a văzut, a fost mai mereu cel scontat. Pe de altă parte, amânarea cu doar un an a adoptării euro ca monedă oficială de schimb în România ar da într-un alt an electoral: în 2016 vor fi alegeri locale şi parlamentare, dacă nu se schimbă nimic până atunci.
