Şi, apropo de preţurile mari la combustibili şi de poluare, Primăria ar putea pune la bătaie parcuri cu biciclete de închiriat, aşa cum există deja în multe oraşe din ţară. Bicicletele şi câteva piste special amenajate pe bulevardele largi ale Brăilei ar schimba faţa oraşului.
Şi ce-ar fi dacă măcar o jumătate din an ne-am îndârji să cumpărăm produse româneşti sau măcar fabricate în România? Şi, mai mult decât atât, să facem piaţa în piaţă, nu în "market", printre rafturile cu mărfuri importate de te miri unde. Să simţi coaja şi mirosul fructelor autohtone, şi nu soluţia uleioasă, menită să le facă să trăiască veşnic în frigiderele ori în rafturile supermagazinelor. Chiar deunăzi, Asociaţia consumatorilor din Slovacia a constatat oficial ceea ce toţi românii care au călătorit în Vest au remarcat deja în aceste magazine: mărfurile vândute în Est nu sunt întotdeauna de aceeaşi calitate ca acelea puse în vânzare în supermarketurile de la nemţi, de exemplu. Este vorba inclusiv de mărci occidentale de renume, de la producători de piper şi cafea, până la ciocolată şi suc, care recurg la ingrediente mai ieftine pentru "Europa de categoria a doua". O confirmare a unei atitudini care cu atât mai mult ar justifica întoarcerea către producătorul român.
Dar o asemenea schimbare radicală nu se va întâmpla peste noapte, cel puţin nu prea curând. Încă nu vrem aşa ceva sau nu putem s-o facem, ori pur şi simplu nu avem timp. Şi atunci vom privi în continuare cu invidie la cei de alte naţii care vor, pot şi găsesc timp să se ajute şi să se respecte pe ei înşişi.
Noi pentru noi
Să străbată ţara dincolo de îndemnurile doamnei ministru al Turismului şi să umple staţiunile, ca să-i facă invidioşi pe cei străini care nu şi-au făcut rezervare din vreme. Plajele să fie pline, chiar dacă unele nu sunt amenajate cum ar trebui, iar altele - murdare, pentru că încă mai există printre noi exemplare care preferă să-şi ţină gunoiul sub preş. Cum ar fi să urce românii iarăşi, plini de curaj, în trenurile care circulă din ce în ce mai încet (din cauza nesiguranţei liniilor)? Ar avea, în schimb, mai mult timp de admirat peisajele superbe, în contrast absolut cu urâţenia oraşelor neîngrijite, prost administrate, sluţite de construcţiile noi amplasate aiurea şi dominate de haitele de câini vagabonzi. În plus, dacă s-ar aglomera garniturile, sigur ar scădea afluenţa maşinilor la benzinării, iar cei care conduc ţara ar folosi, poate, mai judicios timpul pierdut pe găsirea unei soluţii de îngheţat preţul benzinei. Şi am câştiga mai mult din reducerea poluării.
