De câţiva ani, românii s-au aliniat cu lumea civilizată şi au împrumutat diverse obiceiuri şi sărbători. De la Valentine's Day la Halloween, uităm de Dragobete sau de Ziua Morţilor noştri şi ne costumăm copiii cu diverse măşti, costume de vampiri, schelete, diavoli, fantome sau, dovleci scobiţi. În noaptea de la sfârşitul lunii octombrie, îi imităm pe americani, care sărbătoresc momentul în care spiritele morţilor vizitează lumea celor vii şi ieşim pe străzi, în cluburi sau în diverse alte locaţii cu accesorii macabre, iar unii colindă cimitirele pentru a face tot felul de ritualuri păgâne.
De Halloween, eroii zilei sunt vrăjitoarele, fantomele, zombie, vampirii, mumiile, scheletele, vârcolacii sau demonii, iar pentru comercianţi, aceasta a devenit o adevărată afacere; copiii iau cu asalt magazinele, de unde cumpără afişe, măşti şi tot felul de obiecte specifice, tinerii se îngrămădesc în cluburi, unde organizează petreceri, iar adulţii le cântă în strună şi se bucură de bucuria şi de zâmbetul lor.
Puţini sunt însă cei care ştiu cum a luat naştere această sărbătoare sau că Halloweenul nu vine din Statele Unite, ci, de undeva din vestul Europei.
Sărbătoare religioasă, Halloweenul se ţinea la sfârşitul toamnei, după ce se adunau recoltele de pe câmp şi marca intrarea într-un nou an. În Irlanda şi în Ţara Galilor, oamenii se temeau de spiritele malefice care puteau să apară şi, pentru protecţie, aprindeau focuri în aer liber.
Cu ani în urmă, nu auzisem şi nu ştiam nimic despre Halloween. Pe vremea aceea, la sfârşit de octombrie, gospodarii din satul meu îşi cam terminau treburile la câmp şi veneau seara acasă obosiţi, cu căruţele pline cu ştiuleţi de porumb sau de coceni, peste care aveau şi câţiva dovleci sau bostani. Noi, copiii, abia aşteptam să decupăm dovlecii, să îi scobim, să le facem ochi, nas şi urechi, să punem în interior o lumânare aprinsă şi să îi agăţăm ca felinarele, de porţi. Până noaptea târziu, la porţile noastre rânjeau dovlecii cu dinţii sparţi, iar noi ne bucuram de “operele noastre de artă”, de luminile din felinare şi de serile de sfârşit de octombrie şi habar nu aveam de Halloween.
Spuneam la început că, de la o vreme, uităm de sărbătorile noastre, uităm de rădăcini şi încercăm să îi imităm pe alţii; împrumutăm obiceiuri cu nume străine, când, de fapt, noi, românii, iluminam uliţele satelor noastre cu felinare din dovleci cu mult înainte de a şti că, undeva, în lume, există şi Halloweenul.
La americani, în seara de Halloween se colindă şi se dăruiesc bomboane, se fac focuri pentru îndepărtarea vrăjitoarelor sau a spiritelor rele.
La sfârşit de octombrie, când satul mirosea a must, a nuci şi a mere coapte,
părinţii sau bunicii noştri ne chemau seara târziu de pe uliţă, iar noi plantam la porţi felinarele sculptate din dovleac. La lumina dovlecilor, ne ofereau bomboane sau alte dulciuri, iar dacă nu intram în casă, ne ameninţau că vin vampirii, fantomele sau alte entităţi să ne fure...Scobeam dovleci, aprindeam felinare, ne temeam de vampiri şi mâncam bomboane, iar noi nici măcar nu ştiam de Halloween!
