Ni se tot povesteşte la televizor că trebuie să arătăm solidaritate în aceste vremuri îngrozitoare! Şi, într-adevăr, am văzut oameni minunaţi – voluntari ai Bisericii sau ai multor ong-uri, vedete, sportivi, patroni, oameni simpli – care s-au implicat, au donat, au ajutat. Mulţi astfel de oameni au sprijinit spitalele cărora, culmea!, le lipsesc taman măştile de protecţie, mănuşile, combinezoanele, fără care e ca şi cum medicii, asistentele, infirmierele, brancandierii sunt trimişi cu pieptul gol în faţa gloanţelor. Drept dovadă sunt zeci de cadre medicale infectate la ora actuală. ORIBIL! Carne de tun! Carne de tun vor fi şi soldaţii, şi jandarmii, şi poliţiştii, şi pompierii! Carne de tun sunt şi salariaţii din sectorul privat, sute de mii de oameni din sute de mii de firme care gâfăie, care-şi dau sufletul, falimentate de acest coronavirus. Carne de tun sunt şi jurnaliştii din presa scrisă, on-line, audio, de pe la televiziuni care sunt din nou lăsaţi de izbelişte, chit că este atât de important ca într-o perioadă de criză populaţia să fie informată corect şi în timp util. Carne de tun sunt sutele de mii de români care, fără venituri sau cu venituri împuţinate brusc, se trezesc buimaci în faţa ratelor bancare, în faţa facturilor la utilităţi, pe care dacă nu le plăteşti îţi taie gazele, îţi taie curentul electric. Aaaaa, cică Guvernul Orban 2 va amâna plata ratelor la bancă între 3 şi 9 luni NUMAI CĂ purtătorul de cuvânt al BNR a ieşit şi a explicat că după termenul de graţie trebuie plătită întreaga sumă eşalonată plus dobânzi. Adică după ce trece starea de urgenţă bieţii oameni sau firme cu credite bancare vor da de bani brusc, astfel încât să aibă de unde plăti? Carne de tun este şi marea masă a pensionarilor – cei cu pensii mici d'alde 1000 lei lunar, nu cei “speciali” - care dacă mai scoteau un ban din sectorul privat se trezesc pe dinafară sau fără speranţă că din toamnă statul va mai putea să le crească pensiile.
Ei bine, aflaţi că sunt şi categorii de români care în mod paradoxal NU au parte de această “solidaritate” dureroasă. Păi, doamnelor şi domnilor, onor conducătorii noştri, a se citi preşedinte, membrii Guvernului, onor aleşii noştri din Parlament, onor judecătorii Curţii Constituţionale care cumulează pensii şi salarii URIAŞE. N-am auzit pe vreunul din reprezentanţii actualei puteri să propună scăderea veniturilor cu 25% în cazul categoriilor mai sus-menţionate. E stare de urgenţă, nu? Pe această perioadă nu se putea da o Ordonanţă militară care să le scadă salariile guvernanţilor şi indemnizaţiile parlamentarilor “frecangii” pe- acasă, din spirit de solidaritate cu noi, ăştia de nu ştim dacă o să mai fim vii după ce trece pandemia? Pun pariu că boşorogii de la CCR s-au autoizolat în casele lor luxoase, dar la ce bani au pot comanda orice, fără teama că merg în supermarket şi dau nas în nas cu vreun purtător de coronavirus. Nu îi bag în această categorie pe primari, viceprimari, preşedinţi de CJ, în general pe aleşii locali pentru că au o mare responsabilitate pe umerii lor. Şi vor răspunde la viitoarele alegeri pentru cum au gestionat această criză, pentru cum au avut grijă de bătrânii singuri. Aleşii locali dau bună ziua în comunităţile lor, dau ochii direct cu alegătorii. E altceva! Dar câte deconcentrate, oameni buni, sunt pur şi simplu închise pentru public, dar salariaţii îşi iau bine mersi salariile grase neatinse: biblioteci, muzee, şcoli de artă şi meserii, centre de creaţie şi câte şi mai câte astfel de entităţi care ard gazul de pomană în perioadă asta macabră. Dar banu-i ban, salariu-i salariu! Asta-i solidaritate? Dar faptul că PESTE NOAPTE s-au scumpit de câteva ori dezinfectanţii, cartofii, ceapa, legumele în general, dar şi alte produse alimentare, fără ca guvernanţii să le plafoneze aşa cum ni se promitea că se va proceda în stare de urgenţă, ceea ce înseamnă că unii scot bani din această criză, ce fel de solidaritate este? Nu este!
Culmea, alde ministrul de Finanţe a trimis adrese pe la instituţiile publice să-şi scadă cheltuielile, să facă economie la birotică, diverse investiţii mărunte, care mai profitau cumva firmelor din sectorul privat, dar despre cheltuielile cu salariile nu se suflă o vorbă! Scapă cine poate, fraţilor, şi de această dată! Sănătate!
