Tupeul acelor indivizi care-au îndrăznit să se încaiere cu cuţite în incinta Tribunalului dovedeşte o totală indiferenţă, dar mai ales o sfidare, fără precedent, la adresa nu numai a justiţiei, ci şi a instituţiilor statului şi a ordinii de drept. Tot exemplar ar fi trebuit pedepsiţi autorii atacului de tip mafiot asupra ofiţerului de poliţie Ionel Iorga şi asupra familiei sale, din urmă cu mai bine de 4 ani. Culmea, acel atac a vizat un apartament situat la parterul unui bloc locuit de poliţişti. Ei bine, nici vorbă de pedepse exemplare. În primul caz, judecata trenează de trei ani, cu toţi inculpaţii în libertate, după ce un judecător a schimbat încadrarea juridică a faptei, într-o banală încăierare. Apropo, respectivul judecător a făcut această "faptă bună" după care a şters-o din Brăila, transferându-se la altă instanţă. Bineînţeles, n-a păţit nimic. Probabil, Consiliul Superior al Magistraturii n-a reacţionat în niciun fel, asta dacă a fost semnalată "fapta bună". În cazul poliţistului, nici măcar n-au fost identificaţi autorii, darămite să mai fie trimişi şi în judecată. Sigur, aşa cum merg lucrurile în ţara asta, n-ar fi fost exclus ca în eventualitatea prinderii lor, la judecată să aflăm că, de fapt, poliţistul şi-a dat singur foc la casă, iar inculpaţii care întâmplător treceau prin dreptul balconului său, abia au scăpat de flăcările mistuitoare. Oricum, după acel incident, circulau fel de fel de scenarii, care-l aveau în prim-plan, ca personaj negativ, pe poliţistul Iorga. Nici acele poveşti n-au fost lămurite, nici atacatorii n-au fost prinşi, iar în cazul scandalului de la Tribunal prevăd un final fericit. Pentru interlopi.
Am adus în discuţie aceste două cazuri deoarece nu pricep cum nici măcar atunci când propria integritate fizică le este ameninţată, magistraţii şi poliţiştii nu reacţionează. Cum nu le e teamă că astfel de inşi, văzând că reuşesc să scape după ce comit astfel de fapte, vor fi din ce în ce mai greu de stăpânit. Desigur, asta în eventualitatea în care cineva din sistemul judiciar chiar îşi doreşte să-i pună cu botul pe labe. Deocamdată, am asistat cu toţii, la televizor, la cumetria dintre Bercea Mondialu' şi fratele preşedintelui ţării.
Revenind la "cumetriile" din Brăila, nu pot să închei decât aşa: dacă nici lor nu sunt în stare să-şi facă dreptate, ce pretenţii să mai avem noi, ceilalţi, fără imunitate, fără protecţie, fără inamovibilitate, să ni se facă dreptate?!