Cum au ajuns ei să fie întotdeauna primii când este vorba despre terenuri fără licitaţie, închirieri pe doi lei pe malul Dunării, afaceri imobiliare de anvergură cu imobile naţionalizate, cu clădirea teatrului, cu păduri, cu bălţi? Băieţii deştepţi din instituţiile statului să trăiască! Păi, acei indivizi şcoliţi la puşcărie nu puteau depăşi stadiul de traficanţi de aur, valută, blugi şi rulmenţi, dacă nu erau şmecherii cu facultăţi ca să-i înveţe cum să facă, cum să-şi ascundă nelegiuirile sau pur şi simplu ca să le-asigure spatele. Desigur, toate acestea contracost, lună de lună, an de an, astfel încât acum, după 20 de ani de capitalism, între cele două tabere nu mai există diferenţe. Golanii s-au domnit, iar domnii s-au golănit. Nu mai este nicio diferenţă între ei! Nişte jeguri cu toţii! În acest context, gestul judecătorului Florin Niţă de a renunţa la magistratură are pentru mine semnificaţia lepădării de obedienţa în faţa golănelii. La fel gestul poliţistului Costel Arbunea de a nu-şi da demisia la comanda lui Cătălin Chivu, cu riscul de a fi terfelit şi târât în faţa aşa-ziselor instanţe poliţieneşti, are pentru mine semnificaţia neabdicării în faţa golănelii. Faptul că Marian Caragaţă, vicepreşedintele Corpului Naţional al Poliţiştilor, şi-a spus răspicat părerea faţă de "execuţia" lui Arbunea din Consiliul de Disciplină al IGP, are pentru mine semnificaţia unei palme pe "obrazul" golănelii. Am pus ghilimele pentru că, de fapt, golăneala n-are obraz. Golanii la care mă refer eu sunt, prin definiţie, nişte neobrăzaţi. Prin urmare, aceste gesturi n-au nicio semnificaţie pentru ei. Nu vor simţi nici măcar o adiere de ruşine. Ba dimpotrivă. În schimb, pentru mine, pentru tine, pentru poliţiştii corecţi, pentru judecătorii cinstiţi, astfel de gesturi ar putea avea o semnificaţie foarte importantă: nu suntem singuri. Şi poate, într-o zi, noi vom fi mai mulţi decât ei. Poate, într-o zi, noi vom fi mai puternici decât ei. Poate, într-o zi, îi vom trimite acolo unde le este locul: printre gunoaie.
