O-RI-BIL! Este singurul cuvânt care-mi vine-n minte pentru a caracteriza ceea ce se-ntâmplă de mai bine de un an de zile în societatea românească. Nicicând în ultimii 28 de ani nu au fost asmuţite într-atât de multe categorii sociale unele împotriva altora. De regulă, asistam neputincioşi la demonizarea administratorilor de firme, a patronilor, altfel spus, în vreme ce angajaţii din sitemul privat priveau, cu jind, către bugetari sau invers. Acum însă, după marea revoluţie fiscală şi după legea salarizării unitare marca PSDragnea, bătălia nu se mai poartă doar cu patronii care “sug sângele poporului” ci sunt asmuţiţi bugetari contra bugetari, uneori în cadrul aceluiaşi domeniu, cum ar fi sănătatea, de exemplu. Şi peste toţi aceştia apasă “greutatea” aleşilor, dar şi a funcţionărimii din primării şi consilii judeţene. Indemnizaţii nesimţite, salarii umflate cu pompa, dar şi pensii uriaşe în cazul anumitor categorii “speciale”. Sigur, mai speciali ca parlamentarii nu există, dar mai nou se vorbeşte şi despre pensii speciale pentru primari, viceprimari, preşedinţi de cj şi vicepreşedinţi. Nu mă înţelegeţi greşit! Nu minimizez importanţa activităţii unui primar destoinic, de pildă. Dar problema pensiilor atât pentru parlamentari cât şi pentru aleşii locali plătiţi cu indemnizaţii se putea rezolva foarte simplu dacă deveneau şi ei salariaţi şi li s-ar fi reţinut ca nouă, tuturor, contribuţiile aferente. De ce să fie ei mai egali ca alţii în faţa legii? De ce să nu respectăm cu toţii principiul contributivităţii, când vine vorba despre pensii? De ce ei se consideră cetăţeni de rangul I, iar noi, ceilalţi, cei care i-am ales, plătitori de taxe şi impozite, suntem consideraţi de rang inferior din toate punctele de vedere? Bătălia pentru legile justiţiei trebuie să pună la punct şi tratamentul în faţa instanţelor de judecată, care trebuie să fie, nu-i aşa!, “special” pentru aleşii noştri.
Singurul aspect pozitiv din toată această harababură cu salariile este că PSD pierde procente importante din electoratul care a votat cu social-democraţii la ultimele alegeri. Mai concret: cu siguranţă au fost destule cadre didactice care au crezut că le vor creşte salariile şi i-au votat. Între timp, mulţi profesori s-au trezit c-au fost minţiţi. Cu siguranţă au fost destule cadre medicale care au crezut că li se vor tripla salariile şi i-au votat. Între timp, mulţi medici şi asistenţi s-au trezit c-au fost minţiţi. Cu siguranţă au fost destui poliţişti care i-au votat pe psd-işti, dar între timp s-au trezit cu bani mai puţini în buzunar. Cu siguranţă au fost mulţi magistraţi care i-au votat, dar între timp au înţeles că actuala putere îi vrea în genunchi şi s-au răsculat. Cu siguranţă au fost mulţi antreprenori care i-au votat, ameţiţi de promisiuni cu scăderi de taxe şi impozite, dar între timp revoluţia fiscală i-a îngenunchiat. Sunt doar o parte dintre cei păcăliţi de programul de guvernare fluturat de PSDragnea, dar şi de Tăriceanu cu-al său ALDE, în campania electorală. În acest context, este stupefiant că aceşti inşi au uitat cu totul cât de drastic a fost sancţionat PDL-ul lui Băsescu, după ce-a atentat la pâinea românilor! Şi de parcă nu ne-ar fi suficientă nesiguranţa zilei de mâine, sâmbăta trecută am asistat la un spectacol grotesc, de-un pupincurism deşănţat, care-a înlăturat şi ultimele rămăşiţe onorabile din cel mai mare partid al României: congresul PSD.
În anul centenarului, în fruntea României s-au cocoţat nişte lingăi agramaţi şi prostănaci, biete păpuşi în mâna a doi curvari, trădători de neam şi ţară. Bleah!
