Ca şi corupţia ori prostia, nepăsarea ucide. S-a dovedit, din nou, şi în cazul tinerei ucise la metrou de o dezechilibrată psihic. Nepăsarea celor care au fost martori la prima tentativă de crimă a individei, dintr-o altă staţie de metrou, cu câteva ore mai devreme, nepăsarea tuturor celor care o ştiau bine pe criminală şi care ar fi trebuit să-şi dea seama că femeia o luase razna rău, dar mai ales nepăsarea autorităţilor, după ce au fost informate că a avut loc o tentativă de omor şi n-au făcut nimic în acest sens.
Este revoltător că sesizarea primei fete împinse în faţa metroului – dar care a scăpat – a fost luată în serios abia după ce criminala reuşise deja să ia o viaţă nevinovată. Au trecut ore întregi între cele două momente, dar abia după ce o tânără a murit s-au alertat şi anchetatorii. „Da, a mai fost o tentativă, în altă staţie, dar victima a anunţat abia la ora 20.00, după producerea tragediei”- a fost primul mesaj transmis public. Ieri, însă, lucrurile s-au lămurit: apelul la 112 s-a făcut mult mai devreme, dar centralista – pentru că asta sunt, de fapt, operatoarele de la acest serviciu cică de urgenţă - a pasat apelantul – tatăl fetei care a scăpat – să se adreseze Poliţiei Metrouri. Care Poliţie Metrouri avea un singur poliţist, care n-a avut timp să se ocupe de cazul fetei, pentru că înaintea ei trebuia să ia declaraţii altei femei ce reclama că şi-a uitat bagajele pe un peron. Birocraţie românească şi minte scurtă poliţienescă.
Prin urmare, plângerea fetei a fost înregistrată abia la ora 19.00 şi a fost băgată cu adevărat în seamă abia după producerea crimei. Bine că ministreasa de Interne s-a grăbit să felicite Poliţia pentru promptitudinea de care a dat dovadă DUPĂ crimă, deşi ar fi putut să o prevină.
De ce nu a considerat Poliţia, în frunte cu centralista de la 112, că un apel prin care se reclamă o tentativă de crimă nu este de luat în seamă? Dar mecanicii primului metrou n-au văzut scena? S-a petrecut sub ochii lor şi ar fi trebui să vadă că o fată a fost la un centimetru de moarte. De ce nu au anunţat ei Poliţia Metrouri? Sigur ar fi fost altfel luaţi în seamă. De ce un apel la 112 te trimite la plimbare, când e vorba despre o tentativă de crimă? De ce nu supraveghează nimeni peronul, deşi în fiecare tren sunt câte 2 agenţi de pază care nu fac nimic, plus câte alţi doi la fiecare gură de metrou? De ce nimeni din cei care au asistat la prima scenă nu a reacţionat, nu a reţinut-o pe individă, nu a anunţat Poliţia, şi a preferat să se urce pur şi simplu în metrou? Sunt întrebări la care singurul răspuns este acesta: din nepăsare, din indiferenţă, dintr-un „miserupeism” românesc. Acelaşi care a dus şi la cocoţarea în fruntea ţării a unor infractori, penali, incompetenţi şi agramaţi care fac praf bruma de credibilitate pe care România o mai avea în faţa lumii. Da, nepăsarea, ca şi corupţia ori prostia, ucide. Ucide oameni sau o naţie întreagă.
