Prim-ministrul Calin Popescu Tariceanu a declarat ca, daca sintem seriosi si cheltuim fondurile europene cu simt de raspundere, in citiva ani, Romania ar putea ajunge a doua mare putere agricola a Europei, dupa Franta. Bun, sa dea Dumnezeu sa fie asa, dar, ca sa ajungi sa-i sufli in ceafa Frantei, trebuie sa treci in fata Germaniei, de exemplu, ca sa nu mai vorbim de Spania, Marea Britanie sau Italia! Noua, sinceri sa fim, visul de a-i depasi pe nemti, la orice capitol, nu doar in privinta agriculturii, ni se pare de domeniul stiintifico-fantastic! Un reporter "Obiectiv" a avut ocazia sa vada la fata locului, anul trecut, in ce stadiu a ajuns agricultura germana. Putem face, asadar, o paralela, intre situatia de la ei si situatia de la noi. Iar asta nu la nivel de ferme specializate, ci la nivelul agricultorilor simpli, care isi muncesc terenul proprietate personala. Ii vom pune, deci, fata in fata pe Alfons Schnorrenberger, 68 de ani, din satul Welgesheim, situat la 80 km de Frankfurt si pe Tudorel Rusea, 74 ani, din comuna Gemenele, situata la circa 25 km de Braila.
Alfons, impreuna cu fiul sau, Markus, exploateaza 20 hectare de vie, din care 12 ha proprietate si 8 ha luate in arenda si 70 ha teren arabil, din care 13 ha proprietate si 57 arendate. Ei se folosesc de doua tractoare mici, pentru vie, doua tractoare de capacitate medie si un tractor de mare capacitate, "Case", de ultima generatie. In plus, nu le lipseste nimic, de la plug si semanatoare, pina la utilaje pentru culesul mecanic al viei.
Nea Tudorel are o palma de teren arabil si 10 ari de vie. Fiul sau, Titel, a lasat agricultura, pentru o slujba in oras, la "Celhart Donaris". Mai merge, insa, din cind in cind, sa isi ajute tatal la muncile cimpului. In dotarea lor intra o caruta trasa de un cal, iapa Stela, in virsta de 12 ani si un plug cu coarne, fabricat imediat dupa al doilea razboi mondial.
Alfons si Markus angajeaza muncitori din estul Europei, polonezi sau romani, pentru munca in vie, platindu-i cu 1.000 euro pe luna. Sezonierii lor fac taierile de primavara cu foarfeci actionati pneumatic si inlocuiesc spalierii degradati, astfel incit via sa fie aliniata perfect, ca sa poata fi culeasa mecanic toamna.
Acum doua zile, Tudorel Rusea tocmise un tinar din sat, Marian Pielelunga, sa il ajute sa are via, cu plugul tras de cal. "Pentru doua ore cit e de munca, i-oi da vreo suta de mii", ne-a spus batrinul. Marian apasa coarnele plugului, iar nea Tudorel o strunea pe Stela. "Hai, fata tatii, hai!", o indemna el, iar iapa se smucea in jug, pe linia brazdei. "E greu?", l-a intrebat reporterul. "Greu, am camasa uda de sudoare, dar nu-i problema...", a raspuns batrinul. La un moment dat, a aparut fiul sau Titi, care a preluat capastrul calului, ca sa isi scuteasca tatal de corvoada. Numai ca, de cind munceste la uzina, si-a mai pierdut deprinderile de agricultor si reuseste destul de greu sa tina iapa in friu. "Mai domol, ca nu poate baiatul asta sa tie de plug!", il sfatuieste batrinul de pe margine. "Nu-i usoara, agricultura asta...", se baga reporterul in vorba. "Nu-i usoara, mai ales cind vii din Combinat, dupa schimbul 3", raspunde Titi.
Simtul profitului
Familia Schnorrenberger obtine, de pe fiecare hectar de vie, in medie, 12.500 litri de vin, din care 10.500 l de calitate superioara, 1.500 l, mai slab calitativ, si 500 l destinat producerii de sucuri. Per total, se produc, anual, circa 24.000 litri de vin. Din acesta, 20% se imbuteliaza in crama familiei si se vinde la preturi competitive. Restul se vinde in vrac, direct din budanele de inox din crama, la preturi suficient de bune astfel ca, daca pentru intretinerea fiecarui hectar de vie se cheltuie 3.000 euro, la final, cind se trage linie, se scoate profit frumos.
De pe cei 10 ari cu vie hibrida, Tudorel Rusea scoate citeva sute de litri de vin. "Macar reusiti sa vindeti la un pret bun?", l-a intrebat reporterul. "De unde, dom'le, cine sa ti-l ia? Omul bea o bere la circiuma, nu vine la mine sa cumpere vin...", a raspuns el.
Acestea fiind datele problemei, oare cind o sa-l depaseasca agricultorul roman Tudorel Rusea pe agricultorul german Alfons Schnorrenberger?
Apropo, domnule premier, in satul Welgesheim, nu exista casa fara ferestre termopan si centrala termica. Toate strazile, fara exceptie, sint acoperite cu pavele de granit, iar ca sa isi pastreze tonusul muscular "satenii" fac jogging. Maria Pintilie, din satul brailean Mihail Kogalniceanu, n-a auzit in viata ei de jogging, insa, la 73 de ani, are un tonus muscular de invidiat. Miercuri, 19 martie, batrina cara in spate ditamai gramada de crengi uscate, adunate de pe marginea drumului. "Le duc acasa, ca n-avem lemne de foc. Am un baiat, de 37 de ani, dar e bolnav si singura nu pot inhama calul la caruta", ne-a spus femeia, pe scurt, despre cum sta cu calitatea vietii.
Alfons, impreuna cu fiul sau, Markus, exploateaza 20 hectare de vie, din care 12 ha proprietate si 8 ha luate in arenda si 70 ha teren arabil, din care 13 ha proprietate si 57 arendate. Ei se folosesc de doua tractoare mici, pentru vie, doua tractoare de capacitate medie si un tractor de mare capacitate, "Case", de ultima generatie. In plus, nu le lipseste nimic, de la plug si semanatoare, pina la utilaje pentru culesul mecanic al viei.
Nea Tudorel are o palma de teren arabil si 10 ari de vie. Fiul sau, Titel, a lasat agricultura, pentru o slujba in oras, la "Celhart Donaris". Mai merge, insa, din cind in cind, sa isi ajute tatal la muncile cimpului. In dotarea lor intra o caruta trasa de un cal, iapa Stela, in virsta de 12 ani si un plug cu coarne, fabricat imediat dupa al doilea razboi mondial.
Alfons si Markus angajeaza muncitori din estul Europei, polonezi sau romani, pentru munca in vie, platindu-i cu 1.000 euro pe luna. Sezonierii lor fac taierile de primavara cu foarfeci actionati pneumatic si inlocuiesc spalierii degradati, astfel incit via sa fie aliniata perfect, ca sa poata fi culeasa mecanic toamna.
Acum doua zile, Tudorel Rusea tocmise un tinar din sat, Marian Pielelunga, sa il ajute sa are via, cu plugul tras de cal. "Pentru doua ore cit e de munca, i-oi da vreo suta de mii", ne-a spus batrinul. Marian apasa coarnele plugului, iar nea Tudorel o strunea pe Stela. "Hai, fata tatii, hai!", o indemna el, iar iapa se smucea in jug, pe linia brazdei. "E greu?", l-a intrebat reporterul. "Greu, am camasa uda de sudoare, dar nu-i problema...", a raspuns batrinul. La un moment dat, a aparut fiul sau Titi, care a preluat capastrul calului, ca sa isi scuteasca tatal de corvoada. Numai ca, de cind munceste la uzina, si-a mai pierdut deprinderile de agricultor si reuseste destul de greu sa tina iapa in friu. "Mai domol, ca nu poate baiatul asta sa tie de plug!", il sfatuieste batrinul de pe margine. "Nu-i usoara, agricultura asta...", se baga reporterul in vorba. "Nu-i usoara, mai ales cind vii din Combinat, dupa schimbul 3", raspunde Titi.
Simtul profitului
Familia Schnorrenberger obtine, de pe fiecare hectar de vie, in medie, 12.500 litri de vin, din care 10.500 l de calitate superioara, 1.500 l, mai slab calitativ, si 500 l destinat producerii de sucuri. Per total, se produc, anual, circa 24.000 litri de vin. Din acesta, 20% se imbuteliaza in crama familiei si se vinde la preturi competitive. Restul se vinde in vrac, direct din budanele de inox din crama, la preturi suficient de bune astfel ca, daca pentru intretinerea fiecarui hectar de vie se cheltuie 3.000 euro, la final, cind se trage linie, se scoate profit frumos.
De pe cei 10 ari cu vie hibrida, Tudorel Rusea scoate citeva sute de litri de vin. "Macar reusiti sa vindeti la un pret bun?", l-a intrebat reporterul. "De unde, dom'le, cine sa ti-l ia? Omul bea o bere la circiuma, nu vine la mine sa cumpere vin...", a raspuns el.
Acestea fiind datele problemei, oare cind o sa-l depaseasca agricultorul roman Tudorel Rusea pe agricultorul german Alfons Schnorrenberger?
Apropo, domnule premier, in satul Welgesheim, nu exista casa fara ferestre termopan si centrala termica. Toate strazile, fara exceptie, sint acoperite cu pavele de granit, iar ca sa isi pastreze tonusul muscular "satenii" fac jogging. Maria Pintilie, din satul brailean Mihail Kogalniceanu, n-a auzit in viata ei de jogging, insa, la 73 de ani, are un tonus muscular de invidiat. Miercuri, 19 martie, batrina cara in spate ditamai gramada de crengi uscate, adunate de pe marginea drumului. "Le duc acasa, ca n-avem lemne de foc. Am un baiat, de 37 de ani, dar e bolnav si singura nu pot inhama calul la caruta", ne-a spus femeia, pe scurt, despre cum sta cu calitatea vietii.
