Programul de austeritate impus pentru reducerea cheltuielilor i-a scos imediat pe greci în stradă. La fel s-a întâmplat - sau, mai bine zis, e pe cale să se întâmple - şi în România. Mai bine organizaţi, angajaţii din educaţie sunt principalii contestatari ai politicii de criză duse de Guvernul de la Bucureşti. Ei şi-au confecţionat singuri orarul protestelor pe patru săptămâni înainte, revendicările fiind în primul rând de ordin salarial. Chiar dacă s-ar găsi banii ceruţi, un alt motiv îi va reuni din nou împotriva Guvernului: proiectul noii Legi a educaţiei, aflat acum în dezbatere publică, dar respins unanim atât de sindicate, cât şi de partidele din opoziţie.
Pensionarii ies, şi ei, din ce în ce mai des în stradă, ca să ceară creşterea punctului de pensie de la 39 la 45 la sută din salariul mediu brut, respectiv de la 732,8 lei, cât este acum, la peste 800 de lei. În luna ianuarie, salariul mediu brut a depăşit 1.900 de lei.
Un protest oarecum surprinzător, dar nu inedit, a venit din partea poliţiştilor. Ultimul miting a reunit câteva sute de membri ai forţelor de ordine, care au solicitat al 13-lea salariu, plata orelor suplimentare şi a sporului de 25 la sută pentru cei cu studii superioare.
Sectorul privat este mai slab reprezentat între mişcările revendicative. În ultima vreme, doar fermierii au protestat la Bucureşti, în faţa Ministerelor de Finanţe şi al Agriculturii cerând, şi ei, subvenţii.
Abia se încheie primul trimestru al anului, iar regimul de restrângere a cheltuielilor publice impus de autorităţi va rămâne cu siguranţă la fel de dur până la sfârşitul anului. Însă transparenţa activităţii Guvernului, care trebuie să dea socoteală pentru fiecare bănuţ, va conta cel mai mult în toate negocierile cu cei nemulţumiţi de măsurile anticriză. Transparenţă care, cel puţin până acum, s-a dovedit a fi mai degrabă străvezie decât limpede.
