Au fost convinşi că semnează un contract de vânzare - cumpărare, dar actul oficial pe care l-au parafat în faţa notarului era, de fapt, o procură specială, prin care mandatau administratorul unei firme imobiliare să încheie în numele lor contracte ulterioare. Au picat în această plasă sute de săteni din Victoria, majoritatea persoane în vârstă şi cu probleme de sănătate. Şi-au dat seama de înşelăciune la mai bine de 5 ani după încheierea "afacerii", când au fost notificaţi de un birou de avocatură că datorează sume de trei ori mai mari faţă de cele pe care le-au primit în 2005, atunci când - au crezut ei - şi-au vândut pământul. Bătrâni, bolnavi, neştiutori - legea nu-i scuză şi nu-i menajează, însă. Sprijiniţi de copii, în baston sau chiar în căruţ, toţi sunt obligaţi să se prezinte în faţa instanţelor de judecată. Nici cei care au murit între timp nu se pot odihni liniştiţi, pentru semnătura pe care ei au dat-o în 2005 răspund acum moştenitorii. La Judecătoria Însurăţei sunt zeci de procese pe rol, în diferite stadii, unele în faze incipiente, altele chiar cu sentinţe definitive şi irevocabile. Iar acestea sunt crunte - sătenii au de restituit firmei care "le-a cumpărat pământul" mii de euro şi zeci de mii de lei cheltuieli de judecată. Sentinţele definitive şi irevocabile, circa 30 - 40 deja, sunt cu executare silită. Iar asta înseamnă că toţi aceşti ţărani, în jur de 400, pot rămâne fără case, fără pământ, fără vite.
În colţii rechinilor
În 2005, în comuna Victoria, mai mulţi agenţi imobiliari au început să curteze sătenii, ademenindu-i să-şi vândă drepturile de proprietate asupra terenurilor cu care figurau în anexa 39 a Legii 1/2000. În această anexă se regăseau persoanele pentru care Comisia Locală de Fond Funciar recunoscuse dreptul de proprietate, dar pentru care, fizic, la nivelul comunei nu mai exista teren ce ar fi putut face obiectul retrocedărilor. Circulau, însă, în acea vreme o serie de zvonuri conform cărora pentru a reîntregi dreptul de proprietate, guvernul face demersuri pentru împroprietărirea pe terenul din domeniul privat al statului. Şi cum printre zonele vizate se regăsea şi Insula Mare a Brăilei, judeţul nostru a devenit mană cerească pentru dezvoltatorii imobiliari. Mii de tranzacţii cu adeverinţe ce atestau dreptul de proprietate s-au efectuat atunci. Cele mai multe şi-au urmat cursul firesc, adică fie s-au materializat prin dobândirea efectivă a terenului (acolo unde consiliile locale au identificat terenuri ce erau retrocedabile) fie prin înscrierea drepturilor la Fondul "Proprietatea". Unele, însă, aşa cum s-au dovedit a fi cele de la Victoria, au luat o turnură neaşteptată, dramatică în multe cazuri. Sătenii s-au bucurat atunci că au primit câţiva bănuţi pentru un bun pe care nici nu sperau să-l mai dobândească vreodată, dar au căzut în colţii rechinilor imobiliari. Au primit atunci 12 milioane de lei vechi pentru fiecare hectar pentru care deţineau doar drept de proprietate, iar acum sunt siliţi de instanţe să restituie în jur de 900 euro/ha, plus cheltuieli de judecată. Asta în condiţiile în care mulţi nu şi-au permis nici măcar să plătească un avocat, iar acolo unde cu chiu cu vai au găsit pe cineva să-i reprezinte, primele demersuri au vizat scutirea de taxe judiciare.
Cei 400
După cum ne-a povestit, domnul Mardale este unul dintre cei 400 de săteni din Victoria care în 2005 au crezut că încheie afacerea vieţii. El şi sora lui au primit de la Primăria Victoria adeverinţa prin care li se recunoştea dreptul de proprietate asupra a 6,5 ha şi li se atesta că au fost înregistraţi în anexa 39 cu această suprafaţă. "În decembrie am fost anunţaţi de nişte consăteni că în sat a venit o persoană care achiziţionează aceste terenuri contra sumei de 1.200 lei/ha. Ne-am bucurat şi am decis să vindem. La 20 decembrie am fost anunţaţi să ne prezentăm la Biroul Notarial Fănel Marian Ciutacu din comuna Viziru. Am fost transportaţi de acasă de reprezentanţii firmei imobiliare care se ocupa de vânzare. Aici, notarul ne-a indicat un act pe care urma să-l semnăm, fără a ne spune despre ce act e vorba, grăbindu-ne chiar deoarece aşteptau deja mai multe persoane la uşă. Lângă el se afla reprezentanta firmei imobiliare, Prelipcean Mariana, care ne înmâna suma cuvenită. Noi am primit în total 7.800 lei, pentru care am semnat într-un borderou, spunându-ni-se că acesta este preţul vânzării, că am terminat şi că de restul formalităţilor se va ocupa ea. De la notariat nu ni s-a dat niciun act, după care am fost duşi acasă tot prin grija firmei imobiliare", şi-a început povestea bătrânul. El ne-a explicat că atunci când a vorbit cu reprezentanta firmei i-a spus că nu deţine titlu de proprietate, dar că aceasta l-a liniştit, că are pe cineva la Bucureşti care i-a promis că vor fi împroprietăriţi, fie în Insula Mare a Brăilei, fie undeva între Muchea şi Măxineni, şi că pe ei, vânzătorii, nu îi interesează acest lucru, obţinerea efectivă a terenului fiind în sarcina societăţii care a cumpărat terenul.
"Eu nu înţeleg în ce ţară trăim"
"După 5 ani de la întâmplarea aceasta, ne pomenim acasă cu o hârtie de la un birou de avocaţi, prin care suntem chemaţi la conciliere. Avocaţii ne-au anunţat că în baza promisiunii de vânzare semnată de Prelipcean Mariana, în numele nostru, datoram firmei «Agro Vutcani» SRL Braşov sume imense, de mai bine de trei ori mai mari decât primisem noi. Şi asta pentru că firma din Braşov nu-şi primise terenul. Noi am zis că le dăm înapoi banii pe care îi primisem, 7.800 lei, dar ei nu au fost de acord şi ne-au dat în judecată, la Însurăţei. Eu nu mai înţeleg nimic, ni s-a spus că semnăm act de vânzare - cumpărare şi, când colo, am semnat o procură specială prin care o mandatam pe Prelipcean să facă ce vrea cu terenul nostru. Ne-a minţit şi ne-a umilit în ultimul hal, oameni bătrâni. Iar notarul trebuia să ne explice ce facem, nu să ne pună să semnăm aşa, orbeşte ", a continuat bătrânul.
El şi-a angajat, totuşi, un avocat, care îi apără interesele în procesul civil intentat de firma "Agro Vutcani" la Judecătoria Însurăţei. La acelaşi birou au apelat mai mulţi săteni. "Da, sunt mai multe persoane, dar procesele sunt la început, să zicem într-o fază incipientă. Foarte mulţi au probleme financiare, din acest motiv avem depuse cereri pentru scutirea de taxe de timbru. Vă rog să mă credeţi, îmi este milă de ei, sunt foarte mulţi cu probleme, de aceea am şi acceptat să-i apăr", a precizat av. Anica Moise.
În paralel cu procesul civil, se mai desfăşoară însă o acţiune. Sătenii au depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăţei împotriva dezvoltatorului imobiliar Prelipcean Mariana, pe care o consideră principala vinovată. Cazul a ajuns însă în atenţia procurorilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Galaţi deoarece, conform purtătorului de cuvânt al instituţiei, procuror Marcel Codiţă, plângerile vizează şi persoane în cazul cărora cercetările sunt de competenţa PCA Galaţi.
"Am fost audiaţi de d-l procuror. Foarte mulţi am fost. În bastoane, în cărucioare, vai de mama noastră cum ne-au urcat la etaj paznicii de la Curtea de Apel. Şi lor le era milă, era ploaie, vânt, bătaie de joc a făcut femeia asta cu noi. Eu nu înţeleg în ce ţară trăim. Înţeleg că nu au reuşit să primească pământul, dar cum Dumnezeu să dai un preţ şi să ceri înapoi triplu!? Şi de la cine...", a încheiat bătrânul.
Notarul se disculpă
Notarul Marian Ciutacu consideră că nu are nicio vină pentru situaţia creată. El a recunoscut că la biroul său s-au întocmit mai multe asemenea acte şi că oamenii erau aduşi de mandatar: "Părţile, când s-au prezentat în faţa mea, deja discutaseră toate amănuntele. Au fost aduşi de mandatar (doamna Prelipcean sau angajatele sale) cu adeverinţe emise de primărie, prin care li se recunoştea dreptul de proprietate al autorului (părinţi, bunici), era stabilit preţul de vânzare, banii le fuseseră înmânaţi. Nu au pus întrebări, erau bucuroşi că îşi primesc banii. Au existat şi persoane care mi-au pus întrebări, le-am explicat că e vorba despre o procură specială, la fel cum au fost şi persoane care nu au fost mulţumite de preţ şi au refuzat să semneze. Nu eu sunt vinovat". Despre faptul că pe nicio procură prin care sătenii o mandatează pe Prelipcean să le vândă terenul societăţii "Agro Vutcani" nu apare nicio sumă, notarul a explicat că probabil aceasta a fost înţelegerea părţilor, în ideea achitării unor taxe şi impozite mai mici.
Prelipcean nu recunoaşte nimic
Versiunea prezentată de dezvoltatorul imobiliar Mariana Prelipcean este, însă, cu totul alta. Evident, ea a încercat să se disculpe, negând orice legătură cu firma "Agro Vutcani", cu banii, ba chiar şi cu cetăţenii. De fapt, susţine ea, implicarea ei în acest caz a fost una minimă, a fost o afacere păguboasă pentru firma pe care o conduce, de aceea a şi abandonat-o după 2 ani.
"Eu nu am nicio legătură cu «Agro Vutcani». Nu eu le-am dat banii oamenilor, nu am fost prezentă în biroul notarial când s-au semnat contractele". Ea îl indică drept vinovat pe un anume domn Drăghici Romică, reprezentantul unei firme imobiliare din Bucureşti, a cărei denumire nu şi-o aminteşte însă. Acest domn Drăghici, a precizat ea, ar fi fost reprezentantul legal al societăţii cumpărătoare. "Eu doar am fost contactată de d-l Drăghici, cu care mai lucrasem anterior la un proiect de dezvoltare pe achiziţii terenuri. Cu el am stabilit să mă ocup doar de intabulare şi cadastru, pentru că dumnealui fiind la Bucureşti, i-ar fi fost greu să se descurce. Mai colaborasem şi am stabilit ca mie să îmi ofere un comision, însă după ce se elibera titlul de proprietate. Din acest motiv am fost eu mandatată şi nu domnul Drăghici, ca să pot întocmi aceste documentaţii. Dar atât. Nu ştiu despre ce sume e vorba, nu eu am dat banii. Domnul Drăghici este cel care a stabilit cu ei preţul, le-a dat banii. Eu nu am nicio legătură. Am picat şi eu fără nicio vină. Ştiu că sunt procese la Însurăţei, asta e. Am avocaţi, mă duc. «Agro Vutcani» a ştiut ce cumpără. A ştiut că e din anexa 39", a declarat Mariana Prelipcean.
Ea a negat şi faptul că le-ar fi spus vânzătorilor că există promisiuni pentru punerea în posesie în Insulă sau la Măxineni, aruncând vina de această dată asupra primarului comunei Victoria, Ion Tică. "Primarul e singurul vinovat de asta, pentru că el le-a promis oamenilor că le dă teren pe islaz, că îi va pune în posesie acolo. Că nici neamţul nu era nebun să dea atâţia bani pe nimic. Eu, după 2 ani, dacă am văzut că nu se rezolvă nimic, am renunţat, că nimeni nu munceşte la infinit pe degeaba", a mai spus Prelipcean.
"Ce dracu' cumpăraţi!?"
Primarul Tică, între timp devenit fost primar deoarece a pierdut alegerile din 10 iunie, o contrazice ferm. El susţine că niciodată nu le-a promis sătenilor împroprietărire pe islaz, nici n-ar avea cum, având în vedere regimul special al acestor terenuri, dar şi faptul că în comună sunt mii de vite şi oi care au nevoie pe păşunat. "Islaz a vrut dumneaei. Ba chiar a făcut presiuni la un moment dat, când a văzut că nu se scoate Insula Mare. Le-am şi zis de mai multe ori, «ce dracu cumpăraţi voi, pământ aici eu nu am! O să aduceţi oamenii aştia în situaţia să dea banii înapoi»... parcă am presimţit. Când le spuneam aşa, ziceau «lasă domn' primar că noi avem pe cineva la Bucureşti, ne dă pământ, în Insulă, în orezărie»... aşa i-a îmbrobodit pe oameni. S-a schimbat guvernul, a căzut şi omul lor şi au venit la mine să le dau islaz. Le-am zis clar că nu pot să fac asta. Exclus".
Misteriosul domn Drăghici
Întrebat de legăturile sale cu cel pe care Prelipcean l-a indicat a fi reprezentantul firmei "Agro Vutcani" şi "creierul" întregii afaceri, Drăghici Romică, primarul a fost categoric: "Drăghici? Habar n-am, eu numele acesta nu-l ştiu, nu l-am auzit niciodată. N-a fost, doamnă, niciun Drăghici aici, ea a cumpărat de la oameni şi a vândut apoi societăţii la preţ triplu". Nici în primărie nu-şi aduce aminte cineva de acest domn sau acest nume, la fel cum şi bătrânul care ne-a reclamat situaţia nu ştie ca în negocierile sau discuţiile lor să fi participat vreodată vreun bărbat. "Nu ştiu de niciun bărbat. De fiecare dată noi am vorbit cu femei. Că a fost ea, că a fost vreo reprezentantă de-a ei, dar niciodată bărbat".
Că Drăghici a fost sau nu în sat, nimeni n-a ştiut să ne spună, însă în antecontractul de vânzare-cumpărare a celor 6,5 ha cuvenite d-lui Mardale, încheiat pe 21.12.2005, scrie negru pe alb că madatarul firmei "Agro Vutcani" este Drăghici Romică, din Bucureşti, şi că în faţa notarului acesta i-a achitat Marianei Prelipcean, cu titlu de acont din suma totală de 5.850 euro, suma de 4.680 euro, urmând ca restul de 1.170 euro să se achite la data semnării contractului de vânzare-cumpărare.
Solicitându-i să ne spună exact cum se derulau întâlnirile, notarul Ciutacu a precizat: "Când se semnau procurile erau de faţă doamna Prelipcean sau reprezentanţii dumneai, nu domnul Drăghici. Dânsul venea doar după ce se adunau mai multe procuri de la oameni şi perfecta doar antecontractul de vânzare - cumpărare cu doamna Prelipcean".
Înapoi în 2005
Arhiva BNR indică pentru 20 decembrie 2005 un curs valutar de 3,65 lei pentru un euro. Asta înseamnă că Prelipcean a primit de la cumpărător 17.082 lei. Din această sumă, scrie în contract, ea trebuia să achite valoarea vânzării de 13.000 lei (adică 2.000 lei/ha), restul banilor urmând să fie utilizaţi pe taxe, timbre, servicii premergătoare vânzării efective. Toate aceste demersuri au fost însă abandonate, pentru că punerea în posesie nu a avut loc niciodată. În concluzie, din suma totală pe care Prelipcean a primit-o pentru "pământul" lui, Mardale a primit doar (împreună cu sora pentru că era proprietate comună) 7.800 lei. Problema este că nici bătrânul, nici sora lui, de fapt niciunul dintre sătenii implicaţi, nu au cum să dovedească valoarea sumei pe care au primit-o în realitate de la Prelipcean. Iar în lipsa dovezilor, instanţa îi obligă să returneze colosalele sume care apar în antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate la acelaşi notar.
Şi mai e ceva ciudat în toată această "afacere". Într-o anchetă jurnalistică privind vânzările de teren pe raza judeţului nostru, realizată de mine în 2005, iată ce scriam: "Cel mai scump pământ din judeţ a rămas cel de pe raza comunei Cazasu, unde au fost înregistrate tranzacţii şi la 40 milioane de lei/ha. Pe poziţia doi se află comuna Chiscani, cu 15-25 milioane de lei/ha, urmată în top de zonele cu terenuri fertile sau situate relativ aproape municipiu, cu 12-15 milioane de lei/ha. În restul judeţului, preţul pământului variază între un minim de 4 - 5 milioane de lei/ha şi un maxim de 8 - 10 milioane de lei/ha".
De ce să fi vrut să dea firma 20 de milioane pe nişte pământ a cărui existenţă, indiferent de promisiuni, era incertă la momentul acela!? Şi încă ceva de menţionat, firma nu s-a îndreptat cu nicio acţiune în instanţă asupra mandatarei sătenilor, nu a tras-o în niciun fel la răspundere, ea apare în unele procese abia ulterior, după ce pârâţii au chemat-o în faţa legii în calitate de garant.
Tabelu'... unde e tabelu'?
Revenind la sumele primite, d-l Mardale ne-a explicat că la notariat fiecare vânzător a semnat într-un tabel, în care figura cu suma obţinută în urma tranzacţiei. Tabelul cu pricina, însă, unica lor probă, a dispărut. Despre tabel, şi primarul ştie: "Mie mi-au spus oamenii că la notar acolo, când li s-au dat banii, au semnat pe un tabel cu sumele. Tabel care nu mai e de găsit. Pe procuri nu scrie suma, de aia au ajuns în situaţia asta disperată. Eu cred că vinovat este notarul, deoarece nu le-a explicat oamenilor ce semnează. Şi sunt bătrâni, sunt bolnavi, unii greu transportabili, vai de ei. Unii au şi murit, luptă acum moştenitorii".
Domnul Mardale, însă, ne-a pus la dispoziţie o adresă prin care unui consătean - aflat în aceeaşi situaţie iniţială, dar căruia, ulterior, Comisia Judeţeană de Fond Funciar nu i-a mai atestat dreptul de proprietate - firma "Agro Vutcani", îi solicita să restituie "suma primită ca preţ de vânzare în valoare de 9.480 lei", deoarece "suprafaţa de 7,2 ha nu se va reconstitui nici în natură, nici sub formă de despăgubiri". Reiese din această adresă că, cel puţin în acest caz, firma cumpărătoare recunoşte un preţ al tranzacţiei de 1.316 lei/ha, cel mai probabil preţul oferit vânzătorului, plus taxe şi impozite. D-l Mardale este însă îngrijorat deoarece nu ştie dacă instanţa va ţine cont de acest act şi speră ca, până va ajunge el în faţa judecătorilor, să apară tabelul.
Despre tabel notarul spune că nu ştie nimic, la fel şi mandatarul. "Un tabel? Păi, dacă a fost un tabel, de ce nu-l prezintă cine îl are? Eu nu ştiu nimic. Să spună ei unde e tabelul", a fost reacţia Marianei Prelipcean.
"Doamna Prelipcean poate să spună orice"
La Judecătoria Însurăţei sunt în prezent pe rol zeci de procese prin care firma "Agro Vutcani" încearcă să-şi recupereze banii de la cei care au mandatat-o pe Prelipcean să încheie antecontractele de vânzare - cumpărare. În toate aceste procese firma este reprezentată de Biroul de Avocatură Marian Bălan. "Doamna Prelipcean poate să spună orice. Relaţia noastră cu cetăţenii a fost purtată strict prin mandatar. Dumneaei a primit banii, dumneaei i-a dat mai departe la oameni. Nu ştim ce bani a dat ea oamenilor, ştim doar ce i-am dat noi ei. De aceea am chemat oamenii la conciliere iniţial. Nu au venit, au apărut abia după ce au fost daţi în judecată. Sunt multe procese, ce pot să vă spun este că dintre ele circa 30 - 40 au sentinţă definitivă şi irevocabilă, cu executare silită. Instanţa a dispus în baza documentelor prezentate de noi, dacă au fost probleme la întocmirea actelor notariale nu ne priveşte, actele acelea nu sunt verificate de noi. E problema cetăţenilor şi a mandatarului. Pe noi ne interesează procesul civil, care îşi urmează cursul", a precizat av. Marian Bălan.
"Agro Vutcani", proprietatea unui neamţ şi a unui englez
Potrivit informaţiilor din Registrul Comerţului, firma a fost înfiinţată în august 2005, la Braşov, avându-l unic asociat pe Matthias Moesle din Germania. După numai 4 luni, societatea a fost radiată şi mutată cu totul în judeţul Brăila, în localitatea Mihai Bravu. Între timp, structura asociaţilor a suferit modificări, în sensul că Matthias Moesle deţine acum doar 60% din afacere, iar diferenţa este proprietatea unui cetăţean englez, mai precis Emma Lucinda Jane Moesle, cel mai probabil soţia germanului. Tot din Registrul Comerţului rezultă că administratorul firmei de la Mihai Bravu este Costică Mardale, el primind acest mandat în 2008.
Încercările noastre de a solicita un punct de vedere şi din partea reprezentanţilor firmei au eşuat. Niciunul din numerele de telefon înregistrate la datele de contact nu mai este de valabil, iar la sediul din Mihai Bravu, spun şi sătenii, şi primarul Tică, bate vântul de câţiva ani de zile.
