Fără glumă, ziariştilor ăştia tăvăliţi în rahat poleit cu pietre Zwarovski nu le mai rămâne de făcut, vorba lui Cristoiu, decât să strige: Jos Băsescu! Şi să strige până o să-i audă Robert Turcescu, cel care, încă din campania prezidenţială, le-a spus "La revedere!".
Dacă nu mă interesează deloc personajele de tip "Ursu" sau "Tatulici", indivizi disponibili pentru orice, mă interesează, în schimb, oameni de factura lui Hurezeanu sau Stelian Tănase. Emil Hurezeanu, supranumit Huzureanu, şi-a făcut intrarea în mocirla românească de pe poziţia unui spilcuit moral, păşind cu etica înfiptă în nas, dând sentimentul că, trecând peste chestiunile băneşti vulgare, e hotărât să pună umărul la construirea unei Românii moderne, care să se confunde, la un moment dat, cu Europa civilizată. Domnul Hurezeanu venea din Germania, avea un zâmbet misterios şi juca rolul desăvârşit al înţeleptului calificat la şcoli înalte. Intervenţiile lui, magistral regizate de o mimică şi o dicţie actoriceşti, veneau mereu edificatoare, somptuoase în voleuri retorice, unificatoare în sensuri politice, revelatoare moral şi metafizice în economie. Îţi venea să-i dai un ban pentru simplul fapt că există. În realitate, însă, banul se câştigă greu în România, chiar dacă ai costum de la Hamburg, astfel încât domnul Hurezeanu a prestat şi la Adrian Năstase, şi la Vîntu, şi cine ştie - până s-o afla! - pe unde s-o fi mai întins, galeş, pe mese bogate. Stelian Tănase, pe de altă parte, ne-a încălzit viaţa din comunism cu "Corpuri de iluminat", apoi ne-a dat speranţe, în primele zile ale revoluţiei, vorbindu-ne de la balconul Universităţii. Avea barbă pe atunci şi pulovăr de lână, pe gât, era timid şi speriat. Acum nu reuşeşte să lase un invitat să vorbească în emisiunile lui, pentru că vorbeşte numai el, şi-i cere numaidecât voie lui Vîntu să iasă şi să ia puţin aer la TVR. Singurul care-l dovedeşte la bârfe şi clevetiri este Dinescu, poetul miliardar, afaceristul pro- şi anti-Iliescu, pro- şi anti-Băsescu, pro- şi anti-comunism, pro- şi anti-capitalism, pro- şi anti-Europa, pro- şi anti-Învierea de apoi.
Unde se vor duce toate podoabele astea post-revoluţionare, pofticioşii ăştia nesăţioşi, că şi la "antene" a început să fie înghesuială?
Poate se vor integra în cel mai mare proiect media de spălare de creiere iniţiat din '89 încoace. Nu ştiţi care? Vă las să ghiciţi, dându-vă un singur indiciu: e gratis, deocamdată!
