Cândva, o bună parte dintre acțiunile edilitar-gospodărești desfășurate în Brăila, dar și în mediul rural din județ, includeau și ceea ce devenise o regulă: munca voluntară. Luată de unii în derâdere cu adăugirea de “obligatorie”. Cert este că mii de oameni, adulți, elevi, întreprinderi și utilaje erau antrenate în sprijinul unor lucrări de investiții, ori la demolări, reparat străzi, plantarea de pomi și arbuști, pentru igienizarea intrărilor în oraș și curățenie în parcuri, pe aleile și bulevardele orașului, în incinta fabricilor etc. La blocuri, lucrurile stăteau oarecum altfel, deoarece bunii gospodari se adunau, în general, fără “ordin și tabel” la înfrumusețarea spațiilor verzi. Să mai adăugăm că amintitele convocări la “muncă voluntară” includeau și venirea de acasă cu scule și unelte (greble, sape, mături etc), iar atmosfera, inițial comentată negativ, mai ales la sfârșit de săptămână, când poate lumea ar fi vrut să își vadă de treburile de acasă, devenea treptat una relaxantă, cu râsete și glume gen “vino mamă să mă vezi, cum lucrez la spații verzi”, iar la încheiere se mergea - în funcție de vârstă - la o cofetărie sau la o bere rece.
Însă cel mai important lucru este că odată ce participai la acțiuni precum cele de mai sus, alta devenea atitudinea ta în ceea ce privește respectarea ordinii și curățeniei în oraș. Deoarece pe faleză și în parcuri, de exemplu, zestrea de frumos a Brăilei includea și părticica ta de efort. Iar sloganul “educație prin frumos” căpăta valențe practice, benefice tuturor.
În prezent, asistăm la reluarea unor acțiuni de voluntariat în altă manieră, fără participări “de masă” și convocatoare, ci prin “chemări de suflet și atitudine” ale unor asociații, ONG-uri etc puse în beneficiul protejării mediului, ecologizării zonelor de agrement și așa mai departe. Mediatizarea intensă și diversă are un alt impact, dă o altă imagine, fie numai punctual și de moment. O șepcuță sau un tricou, fotografiile de grup fac, de exemplu, din participarea la plantarea unor puieți un eveniment plăcut, de neuitat. Din păcate însă, asemenea demersuri lăudabile sunt zădărnicite de atitudinea celor care cred că democrația și libertatea le dă dreptul să distrugă și să vandalizeze mobilierul stradal, să facă din spațiile verzi halde de gunoi, să sluțească orașul cu graffiti etc etc. Evident, s-a perimat și diminuat ceea ce se cheamă “opinia publică”, atitudinea celor din jur, insensibili în multe din cazuri atunci când lângă ei au loc fapte reprobabile. Iar dacă grijile zilnice și teama de răufăcători sunt motive plauzibile până la un punct, atunci soluția nu rămâne decât acțiunile ferme și sistematice ale autorităților. Care acțiuni așteptăm să se întâmple și să aibă efect!
