Vă mai amintiți cum, ani la rând, lucrând în sistem lohn, fabricile de confecții au ținut Brăila pe linia de plutire? Vă amintiți când micile ateliere, acelea de prin garaje unde îți reparai mașina, pantofii, televizorul ori îți făceai în fugă un grilaj erau principala sursă de venit pentru mulți dintre șomerii marii privatizări?
Vremuri grele și, mulțumim, Doamne, de mult apuse!
Oare cum rezistau și rezistam?, poate vă întrebați cei care nu ați trăit acele timpuri sau erați deasupra lor. Simplu! Investiții zero, salarii foarte mici și muncă la negru. Deci, automat, produse ieftine, pentru care găsești întotdeauna mai mulți clienți.
Lucrurile au evoluat însă mult de atunci, concurența și rafinarea gusturilor și așteptărilor de la un produs ori de la locul de muncă ne-au scos din economia aceea de ev mediu. Ce a rămas la fel? Respectul politicienilor pentru muncă, care nici până acum nu au găsit o altă modalitate de a-și acoperi incompetența și corupția decât prin supraimpozitare. Dar asta este o altă poveste.
Povestea de astăzi este despre antreprenori, mai precis micii antreprenori, care, conform ultimului raport al Comisiei Europene, sunt cei mai nemulțumiți din Europa. Iar ceea ce îi supără cel mai mult are legătură cu găsirea de noi clienți, costul de producție sau al forței de muncă și recrutarea specialiștilor.
Era normal să se ajungă și aici! Ani la rând, bazându-se pe forța de muncă prost plătită, și-au permis să vândă ieftin. Astăzi, în climatul economic atât de concurențial și instabil și pe o piață a muncii frământată de o criză tot mai acută de profesioniști, nu mai merge. S-au convins că au nevoie de departamente solide de marketing și vânzări, care să-i ajute să găsească noi clienți și să vândă mai scump, de investiții în tehnologie, ca să producă la prețuri competitive și calitate ridicată, de oameni motivați, instruiți și bine plătiți. Dar de unde să iei oameni, din ce să-i plătești și din ce să te modernizezi și optimizezi, când fiecare leu îl împarți juma-juma cu statul?!
Ce e de făcut? Bineînțeles, putem continua să acuzăm Europa și să-i punem în cârcă toate frustrările, greșelile și eșecurile noastre, chit că nici în cel mai crunt coșmar nu am mai concepe să ne întoarcem în atelierul din garaj. Sau... ne putem trezi din lehamitea asta generală și i-am lua de gulerele scrobite pe adevărații vinovați. Și le-am cere legi, norme și politici care să încurajeze munca și să scadă presiunea financiară ce sugrumă efectiv sectorul privat, îndeosebi întreprinderile mici și mijlocii. Pentru că e greu să supraviețuiești dacă ești corect și cinstit, într-o economie susținută prin prețuri exagerat de mari pentru servicii și produse ”muncite” de oameni cu salarii foarte mici.
