Hei, voi care nu sunteţi brăileni, nu vă grăbiţi să ne invidiaţi! Deşi pentru mulţi orăşeni parcul nostru ar fi o adevărată mană cerească, pentru noi e doar un alt loc în care indiferenţa autorităţilor face casă bună cu nesimţirea cetăţenilor.
De ani întregi, în parc nu s-a mai investit un leu, cu excepţia sumelor necesare întreţinerii curente, şi asta făcută cu jumătăţi de măsură, adică mai aşa, de ochii soacrei. Pentru că, dacă pe aleea principală, să spunem, aspectul e mulţumitor, cum te depărtezi de ea, văzul şi mirosul îţi sunt puse la grea încercare.
În general, parcul are un aspect neîngrijit, cu alei sufocate de arbori şi arbuşti netoaletaţi, îmbâcsite de ambalaje, pet-uri, mucuri de ţigară, coji de seminţe şi praf. Mult praf. Niciodată nu a excelat parcul nostru în curăţenie (în general noi, brăilenii, avem o problemă la acest capitol), dar primăvara aceasta, parcă nici puţinul care se făcea de obicei nu s-a mai făcut. Şi, mă gândeam eu: autorităţile se pregătesc pentru marea reabilitare şi, poate, de aceea, lasă lucrurile aşa. Nu de alta, dar de la Crăciun încoace ne-au tot povestit despre radicala schimbare, cum vor reuşi cu bani europeni, în 12 luni, să dea o faţă cu totul nouă bătrânului Monument. Ne-au descris cu lux de amănunte întregul proiect care cuprinde o amenajare peisajeră a zonei, reabilitarea fântânii arteziene, refacerea aleilor şi a mobilierului stradal. Ne-au vorbit despre transformarea totală a Muzeului Ştiinţelor Naturii, dar şi despre construirea unui acvariu, a unui planetariu şi a unei minigrădini botanice.
Ne-au vorbit şi atât. Pentru că ultimele veşti venite dinspre administraţie nu sună deloc bine. Proiectul a fost amânat pentru că nu sunt fonduri. Şi cine ştie când vor fi!
