România trece prin cel mai nefast moment al istoriei sale post-revoluţie. Nu ştiu câţi conştientizează cu adevărat asta, dar vremurile actuale sunt cele mai critice din ultimii aproape 28 de ani.
Şi nu este vorba doar despre atacul fără precedent al actualei coaliţii de guvernare PSD-ALDE, ajutată de UDMR şi alte minorităţi, la adresa Justiţiei şi a independenţei sale. Nu este vorba doar despre înverşunarea cu care actuala Putere doreşte punerea sub control politic a Justiţiei. Nu este vorba doar despre imensa energie consumată de parlamentarii PSD-ALDE în apărarea corupţilor, a infractorilor, a puşcăriaşilor şi colegilor penali din propriul partid sau din Parlament. Nu este vorba doar despre un război cu Justiţia doar pentru a-şi salva fundul de închisoare unul-doi indivizi care controlează două partide. Deşi, din punctul de vedere al atacurilor la adresa Justiţiei şi a luptei anticorupţie, România chiar trăieşte cel mai negru coşmar al său. Iar când vezi războiul dus de PSD, prin vârfurile de lance Dragnea, Iordache, Toader, susţinuţi de alde Codrin Ştefănescu şi Şerban Nicolae, realizezi că, pe vremea lui Adrian Năstase, lucrurile erau „parfum”. Năstase chiar era un domn! Culmea, actualul DNA, pe care PSD-ALDE l-ar vrea dispărut sau anihilat complet, a fost înfiinţat de Guvernul Năstase, prin ordonanţă de urgenţă. Desigur, nu se poate uita că înfiinţarea DNA s-a făcut la „sugestia” UE şi a NATO, tocmai pentru a putea fi primiţi în cele două organizaţii, şi că activitatea sa era mai mult de formă. Dar totuşi, guvernul de atunci acţiona în spiritul unor valori europene şi democratice spre care tindea, pe care şi le asuma şi promova ca politică naţională şi pe care se angaja să le atingă. Ceea ce - şi aici vine vorba despre adevăratul moment cumplit de negru din istoria recentă a României – nu se mai poate spune despre actuala Putere politică. Dimpotrivă! Gruparea PSD-ALDE acţionează, ca nicio formaţiune sau alianţă aflată la Putere până acum, fix împotriva valorilor democratice, a intereselor generale ale României şi românilor. Niciodată, în ultimii 28 de ani, o guvernare şi un partid politic nu au semănat în rândul propriului popor atât de multă neîncredere în organizaţiile din care România face parte, în instituţiile fără de care democraţia nu s-ar mai putea desfăşura, în valorile fără de care ţara ar deveni un fel de teleorman mai mare, o moşie proprie a unui grup de oameni, mânaţi de propriile interese şi de propriile nevoi. Niciodată, în ultimii 28 de ani, o guvernare şi un partid politic n-au avut un discurs atât de anti-UE, anti-NATO, anti-SUA. Niciodată, în ultimii ani, o guvernare şi un partid politic n-au cochetat cu ideea devierii de la parcursul european al României. Niciodată, în ultimii ani, o guvernare şi un partid politic n-au inventat atât de mulţi duşmani imaginari, de la „servicii” la „statul paralel”, de la „binom” la „sorosişti”, de la bănci la multinaţionale, de la „corporatişti” la „oamenii Bruxelles-ului”. Niciodată o guvernare şi un partid politic n-au creat atât de mulţi duşmani externi. Într-o singură perioadă din istoria recentă s-a mai întâmplat asta: în anii ’80, când paranoicul cuplu dictatorial Ceauşescu a aruncat România într-o izolare extremă şi într-un ev mediu întunecat din punct de vedere economic şi social. Doar că, atunci, românii ştiau să desluşească realitatea, înţelegeau că era vorba doar despre propagandă de partid şi manipulare, ştiau şi le era simplu să facă diferenţa dintre minciună şi adevăr.
De ce este cu adevărat acesta un moment de cotitură pentru România? Pentru că, niciodată ca acum, numărul românilor care nu mai ştiu să facă această diferenţă nu a fost atât de mare.
