Toate bune până aici, însă eu una am nişte reţineri. Pentru că, sincer, nu sunt încă lămurită dacă acest demers este un moft sau o necesitate. Dar, mai ales, am temerea că momentul ales nu este cel mai prielnic pentru demararea unui asemenea proiect. Şi nu mă refer doar la criza financiară care a muşcat adânc şi din bugetul local, dar şi din cel al Educaţiei. Mă refer şi la criza care a cuprins întregul învăţământ în general, şi cel universitar în special. Pentru că, se ştie, sunt centre universitare cu tradiţie care au mari probleme cu concurenţa privaţilor, cu bugetele, cu păstrarea profesorilor de renume, cu atragerea studenţilor. Anul acesta de exemplu, Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi, cu o sumedenie de facultăţi şi specializări, a rămas cu vreo 500-600 de locuri neocupate. Iar la Brăila, Facultatea de Inginerie, din 100 de locuri repartizate, mai are încă libere 12.
Pe de altă parte însă, dacă vrem să fim corecţi, recunoaştem şi că, dacă nu se făceau aceste demersuri exista un pericol real ca facultatea de la Brăila să fie complet desfiinţată, ştiut fiind faptul că universitatea gălăţeană intenţiona să înceapă propria restructurare cu cele 100 de locuri din oraşul nostru. Şi chiar ar fi fost păcat pentru studenţii fără posibilităţi materiale.
În plus, nu pot să nu reamintesc şi ceea ce s-a întâmplat în perioada '95 - '99, când Facultatea de Inginerie, aflată într-o perioadă înfloritoare, era suficient de căutată şi de absolvenţi din judeţele limitrofe. Au venit copiii, dar când au cerut locuri de cazare, au fost repartizaţi într-un cămin de la fostul liceu "Progresul" sau la blocul "NATO" din Hipodrom, adevărate ghetouri, printre golani şi boschetari. Îmi amintesc, conducerea Ligii studenţilor, puternică pe atunci, a tras nenumărate semnale de alarmă, fără rezultat însă. Din acest motiv, mulţi studenţi s-au retras, s-au transferat, iar încet încet, facultatea brăileană s-a transformat într-o "mică afacere locală".
Dacă doar la asta vrem să se rezume şi viitoarea universitate brăileană, e clar, nu are rost să ne ambalăm sau să aruncăm banii aiurea.
Dacă înţelegem însă, că pentru a obţine adevăratele avantaje ce decurg din statutul de oraş universitar nu e suficient doar să schimbăm firma de pe frontispiciul Facultăţii de Inginerie, vă garantez, orice sacrificiu va merita. Pentru că o universitate în adevăratul sens al cuvântului poate însemna o dezvoltare evidentă a vieţii culturale, dar şi a vieţii economice a oraşului. Înseamnă investiţii, dezvoltări de proiecte, cercetare, noi locuri de muncă. Teoretic, o universitate ar putea schimba complet faţa văzută şi nevăzută a unui oraş.
Pentru asta însă, cei implicaţi ar trebui să gândească un plan de bătaie urgent, cu primă ţintă atragerea tinerilor capabili nu doar din Brăila ci şi din alte judeţe, măcar cele vecine, dar şi a unor profesori universitari cu experienţă, cu notorietate. Şi, ca să nu se aleagă praful, pasul doi, pentru ei trebuie asigurată infrastructura necesară, adică un campus generos, săli de curs, aule, laboratoare, săli de conferinţe, locuri pentru cazare, pentru servit masa, pentru studiu, iar extraşcolar, zone care să le ofere posibilităţi variate de petrecere a timpului liber.
Altfel, ne vom îmbăta cu apă rece, iar singurul câştig va fi încă o oportunitate pentru nababii din instituţiile publice sau politica locală, posesori de diplome de doctorat, care se vor metamorfoza peste noapte în profesori universitari.
