Pornind de la obişnuita constatare că angajaţii statului sunt în număr mai mare decât poate duce bugetul de cheltuieli, săptămâna trecută a fost rândul să se facă evaluarea în acest sens tocmai la Preşedinţie. Asta după ce şeful statului a descoperit că disponibilizările anunţate iniţial în instituţiile subordonate ministerelor s-au făcut mai mult pe hârtie. Supraîncărcarea structurilor bugetare a devenit brusc vizibilă imediat după alegerile parlamentare de la sfârşitul lui 2008 şi a devenit din nou evidentă după alegerile prezidenţiale de la sfârşitul lui 2009, semn că între timp nu intrase nimeni în şomaj. Planurile de reorganizare au suprimat 9.000 de posturi în aparatul guvernamental, cu numeroasele sale agenţii şi departamente, dar i-au atins, printre alţii, pe ceferişti şi pe angajaţii unor şcoli din cătune îndepărtate care s-au închis din lipsă de elevi.
E adevărat că şi noul val de şomeri ba s-a îngroşat, ba s-a subţiat în gura politicienilor, după cum a bătut vântul în campania electorală. Iniţial, adică anul trecut, s-a ajuns la un maxim de 300.000 de şomeri proveniţi din sistemul bugetar, pentru ca la "şedinţa de Guvern" de miercuri, de la Cotroceni, numărul să scadă de trei ori. Acest număr, al concedierilor, a fost motivul principal al consultărilor dintre preşedinte şi miniştri, dictate de necesitatea scăderii cheltuielilor publice. De altfel, şi proiectul noii legi a pensiilor, aflat acum în dezbaterea Parlamentului, a fost propus de Guvern sub acelaşi motiv al austerităţii, adică de reducere a pensiilor foarte mari, pentru care nu s-au plătit contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale.
S-a comentat mult pe seama reuniunii de miercuri, de la Palatul Cotroceni. Cel mai plauzibil motiv pentru organizarea acesteia este că sectorul privat, acolo unde se produce partea reală din PIB, începe să ridice glasul de sub povara taxelor şi impozitelor. Dar, dincolo de frustrările din sectorul particular, premierul se confruntă şi cu ameninţarea sindicatelor. Greva de o zi care a avut loc joi în învăţământ, aşa firavă cum a fost - din cauză că liderii sindicali au insistat ca ea să aibă loc într-o zi fixată pentru unul dintre testele de Bacalaureat -, a însemnat un avertisment de luat în seamă.
Chiar dacă preşedintele şi premierul au făcut declaraţii pe marginea mai multor subiecte (neconstituţionalitatea legii ANI, reducerea cheltuielilor cu salarizarea la 7% din PIB), consultările arată că Executivul ori a slăbit de tot frâiele, ori s-a abătut de la aplicarea programului de guvernare. Astfel, în loc să aducă un mesaj de încurajare a consumului sau de impulsionare a investitorilor, convocarea întrevederii de miercuri menţine mai degrabă starea de nelinişte instalată odată cu criza economică. Care vor fi efectele imediate: o terapie de şoc declanşată acum în materie de reducere a cheltuielilor publice - incluzând aici şi disponibilizările - sau o remaniere guvernamentală în lunile care urmează?
