1.951! Atâţia români au murit, anul trecut, în urma accidentelor rutiere ce au avut loc în ţară, ceea ce înseamnă circa 100 de morţi la 1 milion de locuitori, potrivit celei mai noi statistici a Poliţiei Rutiere. Cu siguranţă, cifra ne menţine în fruntea Uniunii Europene la acest capitol, numărul de morţi în accidente rutiere din România fiind aproape dublu faţă de media europeană.
Cauzele sunt multiple, iar vinovaţii sunt mulţi. De la lipsa de educaţie rutieră şi educaţie în general la şoferii slab pregătiţi, de la teribilismul inconştient la şpăgile date la examenul auto, de la creşterea numărului de autovehicule la mita pe care o iau unii poliţişti de la cei prinşi că au încălcat regulile de circulaţie şi de la sancţiunile prea mici la legislaţia foarte proastă şi permisivă faţă de şoferii care se dovedesc a fi adevărate pericole publice la volan.
În tot acest context sumbru, s-au mai găsit 16 parlamentari liberali care să propună un proiect de lege porivit căruia radarele trebuie amplasate doar la vedere şi numai în autoturisme cu însemnele distinctive ale Poliţiei Rutiere. O propunere care, dat fiind apetitul parlamentarilor pentru fentarea legilor, mai are puţin şi va fi aprobată. Echipaje de poliţie „la pândă”, în maşini neinscripţionate, există în toată lumea, inclusiv în statele dintre cele mai civilizate şi dezvoltate.
Evident, iniţiativa este foarte bine văzută de majoritatea şoferilor certaţi cu limitele de viteză şi cu regulile de circulaţie în general. Îi ştiţi, iresponsabilii care depăşesc aiurea, inclusiv pe linie continuă, care fac „liniuţe” prin oraş, care depăşesc coloana, care dau flash-uri din spate pe autostradă, care sunt agresivi în trafic, nesimţiţi etc. În general, sunt cei care primesc câteva amenzi pe an – asta dacă nu au avut permisul suspendat deja de câteva ori. Ei sunt cei mai înfocaţi susţinători ai unor asemenea idioţenii legislative, aşa cum toţi penalii din politică susţin atacurile din toate poziţiile împotriva Justiţiei.
Şi totuşi, principala cauză a accidentelor rutiere grave şi a numărului uriaş de victime este, dincolo de cocălărismul multora dintre şoferi, lipsa unei infrastructuri rutiere adecvate – şi, în special, lipsa autostrăzilor şi a drumurilor expres. Şi asta pentru că majoritatea accidentelor grave se produc ca urmare a ciocnirii frontale dintre două autovehicule, din care unul circulă întotdeauna regulamentar. Tocmai inexistenţa posibilităţii ciocnirii frontale a două maşini plus lipsa intersecţiilor la nivel fac din autostrăzi şi drumuri expres cele mai sigure şosele.
Or, exact la acest capitol, al existenţei autostrăzilor şi drumurilor expres, România se clasează pe ultimele locuri în UE (apropo, ne-au întrecut până şi bulgarii la numărul de kilometri de autostradă, o ţară de vreo 2,5 ori mai mică), invers proporţional cu poziţia ocupată la numărul de morţi pe şosele. Legătura dintre cele două capitole este mai mult decât evidentă. Nu poate constitui o scuză pentru niciun şofer iresponsabil, dar lipsa unor şosele adecvate duce şi la nervi în trafic, grabă ori oboseală accentuată.
Şi totuşi, guvernanţii ultimilor 28 de ani, cu doar câteva excepţii nominale (extrem de puţine) n-au priceput ori s-au făcut că nu pricep care este importanţa unei reţele de autostrăzi pentru o naţiune. N-au înţeles ori nu le-a păsat că din cauza lor mor anual mii şi mii de oameni şi că sute de mii de alţi români, din fiecare zonă şi judeţ din ţară fără o conexiune la o autostradă, sunt condamnaţi la subdezvoltare, la stagnare economică şi socială, la regres din punct de vedere al civilizaţiei. Guvernanţii ultimilor 28 de ani sunt, alături de inconştienţii aflaţi la volan şi şpăgarii în uniformă, la fel de responsabili pentru morţii de pe şosele. 1.951 doar în 2017! Câţi morţi puteţi să număraţi?
