Deşi Nokia de azi nu mai are forţa pe care o avea cu patru ani în urmă, retragerea sa din România (care e simultană cu închiderea a încă două fabrici mai mici din Mexic şi SUA) va influenţa prognoza de creştere economică a României pentru anul viitor, recunoaşte premierul român, care adaugă că Guvernul încearcă să minimizeze acest lucru. De altfel, premierul s-a prezentat urgent la Cluj, în încercarea de a-i linişti pe cei 2200 de angajaţi pe care Anul Nou îi va găsi fără loc de muncă, dezvăluind că sunt deschise negocieri cu alţi zece potenţiali investitori, printre care nemţii de la Bosch. 21 de proiecte pentru toată ţara s-ar afla în diverse stadii de negociere, susţine şeful guvernului în contextul eforturilor de calmare a spiritelor. Dar viitorii şomeri de la Jucu l-au ascultat fără să-şi manifeste prea tare nemulţumirea. Încurajările premierului au avut, toate, concluzia că orice municipiu şi orice judeţ care are o infrastructură pregătită va fi un catalizator pentru investiţii străine, a mai spus premierul, avertizând parcă şefii unor oraşe precum Brăila că a sosit vremea verificării temelor şi valorificării premiselor pentru investiţii. Şeful Guvernului a promis că se va implica direct, ca factor de mediere între Executiv şi autorităţile locale, pentru a se da avizele necesare şi a nu se întârzia obţinerea autorizaţiilor. Însă aşa cum arată şi rezultatele ultimului sondaj, publicate duminica trecută, românii au devenit în majoritate neîncrezători, astfel că mai toate vorbele politicienilor vor intra în primă fază în aceeaşi categorie, cea a promisiunilor electorale.
Brăila a primit cu mult înaintea Clujului botezul relocării, de fapt a închiderii unor mari fabrici. E suficient să ne amintim de anul 1997, când Guvernul de atunci (condus de Victor Ciorbea) a aplicat terapia de şoc pentru scoaterea economiei de sub povara "găurilor negre". Promex, Dunacor şi altele au fost tributul Brăilei, mii de oameni trezindu-se peste noapte că nu mai au unde merge la lucru. Şi ştim cu toţii ce a apărut în loc.
Deşi puterea de consum a românilor pare neatinsă de criză, nu încălzeşte pe nimeni construirea de noi supermagazine şi galerii de spaţii comerciale, pentru că acestea aduc prea puţine avantaje în comparaţie cu unităţile industriale şi nici măcar serviciile - celălalt motor important al economiei - nu resimt stimulentul comercial. Dar Brăila a fost eminamente un judeţ agricol, astfel că "întoarcerea la pământ" e o perspectivă mai bună decât aşteptarea investitorilor în domeniul industrial. Iar "plecarea" fabricii Nokia spre est arată că nu mai contează aşa mult situarea geografică, în cazul nostru la marginea Uniunii, singurele două condiţii obligatorii fiind accesibilitatea locaţiei din toate punctele de vedere şi mâna de lucru ieftină. Sună a condamnare?
Mici cutremure
Acum, autorităţile române nu au altceva de făcut decât să aplice lecţia pe care au s-o înveţe de la liderii germani pentru a dezamorsa această veritabilă bombă socială: alte proiecte, alţi investitori. Misiune aproape imposibilă, astăzi, pe fondul noului val de contracţie economică.
