Sunt mai devastatoare decât drogurile cunoscute şi nu au leac. O recunosc cu neputinţă medicii şi psihologii, care spun că etnobotanicele îi transformă pe consumatori în nişte bolnavi psihici. Aceste pliculeţe de vise, adevărate cocktail-uri chimice, vândute la orice colţ de stradă, umplu spitalele de adolescenţi pierduţi. La internare, consumatorii au grave probleme cardiace sau gânduri sinucigaşe. Iar acest lucru se întâmplă cu o frecvenţă din ce în ce mai mare şi de la vârste din ce în ce mai mici. De multe ori, cei care cad în capcana ierburilor otrăvitoare nu mai găsesc calea de a ieşi singuri din acest iad. Din puţinele mărturisiri pe care le fac cei ajunşi dependenţi de febra drogurilor uşoare reiese că elevii de liceu şi tinerii nu conştientizează încă efectele devastatoare pe care le au etnobotanicele.
"Visele" la plic i-au distrus viaţa
"Când trebuia să visez la viitor, m-am trezit în coşmarul drogurilor. Încet-încet, te închizi în lumea din capul tău". Este mărturia unei tinere de 17 ani, căreia îi vom spune Denisa, pentru a-i proteja identitatea, care a acceptat să ne spună povestea ei. Nu ştie dacă asta o va ajuta, însă, încurajată de mama ei, crede că cei care o vor asculta, vor învăţa ceva. "Prima doză am luat-o la 14 ani, fără să mă gândesc că voi deveni dependentă. Nici măcar nu mi-a plăcut, mi-a fost rău, mi-a curs sânge pe nas şi credeam că nu o să mai încerc niciodată. Dar am continuat să iau, asta a fost prostia mea", povesteşte Denisa. Din acel moment însă, viaţa ei s-a schimbat radical. Era în ultima săptămână de şcoală din clasa a VIII-a. Urma să susţină examenul de capacitate şi să-şi facă planuri de viitor. Totul s-a oprit în loc când mama ei a plecat la muncă în Spania, lăsând-o în grija bunicii, cu care nu s-a înţeles niciodată bine. Şi-a găsit refugiul la o vecină, pe care o considera prietenă, fără să ştie că femeia, împreună cu soţul ei, o vor atrage pe un drum greşit. Denisa a renunţat la şcoală, dar nu mai ştie cât timp a trecut de atunci. Nu-şi mai aminteşte nici visele pe care şi le făcea înainte de a intra în lumea drogurilor. "Îmi plăcea matematica", reuşeşte Denisa să aducă la lumină o frântură de amintire. Acum nu poate ţine minte nici măcar propriul număr de telefon. A început cu pliculeţele pe care i le oferea vecina, însă, în curând, a început să-şi cumpere singură etnobotanicele. "Printr-un băiat care ştie pe alţii, ce aduc marfa de afară", recunoaşte Denisa. Pentru ea, banii nu au fost niciodată o problemă: atât mama, cât şi cele patru surori şi un frate, toţi plecaţi la muncă în străinătate, au trimis constant acasă sume de câteva sute de euro lunar. Aşa că a început să consume din ce în ce mai mult prafurile şi ierburile otrăvitoare. "M-am drogat şi câte o săptămână la rând. În fiecare zi voiam să iau pliculeţe, pentru că s-a învăţat organismul. După ce trăgeam o liniuţă, nu mai dormeam câte trei zile. Nu mai mergeam acasă, stăteam la prietena mea. În ultimul timp, cu cât luam mai mult, cu atât făceam mai rău, parcă înnebunisem. Am luat şi prafuri, şi marihuana. Simţeam că îmi dau curaj să fac ce vreau. Simţi că lumea e a ta, ce ai în cap aia faci", susţine Denisa.
"Mi se vedeau tendoanele după ce mi-am tăiat venele"
Efectele celor mai devastatoare droguri existente pe piaţa din România nu au întârziat să apară şi în cazul Denisei. După numai două luni de consum, fata a ajuns la spital, în stop respirator. Nu a fost singura dată când Denisa a fost transportată cu Salvarea în stare critică la Unitatea de Primiri Urgenţe. Pentru a-şi hrăni dependenţa de droguri, tânăra a încercat chiar să-şi injecteze în venă prafuri amestecate cu alcool. "Am văzut la cineva şi am zis să încerc şi eu. Dar nu mi-a nimerit vena şi toată seringa s-a scurs pe alături. Am cunoscut un băiat care şi-a făcut în venă. Acum nu mai trăieşte. A murit de inimă", povesteşte, sec, Denisa. Neînţelegerile cu bunica, lipsa mamei, singurătatea, lipsa de comunicare au adus-o pe tânără în pragul disperării. Iar de aici până la tentativa de sinucidere nu a fost decât un pas. "Mi-am tăiat venele cu lama. Mi se vedeau şi tendoanele. M-au dus la Urgenţe şi pe urmă m-au internat la Psihiatrie", relatează Denisa. Şi nu o dată, ci de 7 ori! Cum nu există un antidot la etnobotanice, acestea fiind un cocktail de chimicale, tratamentele administrate de medici nu au avut randament, aşa că Denisa a recidivat. "Acolo făceam tratament, dar parcă eram beată, mă simţeam mai drogată decât dacă m-aş fi drogat! La 3 zile după ce am ieşit de la Psihiatrie, m-am drogat din nou", recunoaşte tânăra. De data aceasta, împreună cu prietenul ei, în vârstă de 18 ani, elev la un liceu brăilean. "El consumă de 4 ani, dar se duce la şcoală. Nu ştiu în ce clasă este, însă este «tras» şi la ora actuală. A cumpărat prafuri care costă 100 de euro şi mi-a dat şi mie. Dar eu cred că toate sunt la fel, şi cele de 25 de lei şi astea mai scumpe, au acelaşi efect, diferă doar preţul", crede Denisa.
"Denisa e un om mort, îşi ia viaţa dacă nu este ajutată"
Mama Denisei a revenit în ţară în luna martie a acestui an, pentru a-şi rezolva o problemă de sănătate. Când a ajuns acasă, nu şi-a mai recunoscut fiica. Femeia a găsit-o pe Denisa captivă în lumea drogurilor, pendulând între stări de agitaţie, nervozitate şi depresii adânci, care au dus-o de multe ori în pragul sinuciderii. Conflictul nepoatei cu bunica este permanent, iar femeia nu ştie cum să-l gestioneze. Se simte prinsă la mijloc, între dragostea pentru copilul său şi recunoştinţa faţă de cea care, deşi nu i-a dat viaţă, a crescut-o şi i-a oferit un acoperiş şi o educaţie. Dar mai ales, este îngrozită de gândul că Denisa îşi poate lua viaţa în orice moment, iar ea nu poate să-i fie alături să o împiedice, pentru că trebuie să se întoarcă în Spania, pentru a nu-şi pierde locul de muncă, în casa unei familii de medici. "Cu mine fata se înţelege mai bine, pentru că ştiu să o înţeleg. Dar mama are altă mentalitate şi nu are nici educaţia de aşa manieră, însă sunt datoare să o respect şi să o accept aşa cum este pentru că nu era obligată să crească distracţia altuia, m-a dat la şcoală, mi-a dat o educaţie. În plus, are şi probleme psihice. Acum trebuie să plec iar la muncă, să-i asigur cele necesare Denisei. Eu nu pot să fac faţă la conflicte. Cu cât o rog pe bătrână să o lase în pace, cu atât mai rău face. I-am spus «tu în loc să o încurajezi, mai tare o demoralizezi, din cauza ta s-a apucat de droguri. Eu ţi-am lăsat-o în grijă, bani ai avut pe mână». În loc să o susţină moral, o provoacă să facă acte necugetate. Cât am fost plecată, Denisa spune că a lăsat-o să doarmă în frig, a înfometat-o, a stresat-o, o punea la muncă, ascundea mâncarea, a jignit-o, de asta s-a ajuns aici, iar acest conflict nu se va stinge", spune mama fetei, vrând să tragă un semnal de alarmă pentru alte familii care se confruntă cu astfel de situaţii şi făcând apel la mai multă înţelegere faţă de tineri.
Femeia mai are un an până la pensie şi singura şansă pentru a câştiga un venit este plecarea în străinătate. Nu-şi poate lua fiica cu ea, deoarece condiţiile de acolo nu-i permit şi se simte neputicioasă, neştiind încotro să găsescă ajutor. "Eu trebuie să plec în cel mult 2 săptămâni şi vreau să găsesc o soluţie, s-o las sub o protecţie. Ce fac dacă încearcă iar să se omoare? Pe mine mă doare sufletul, eu stau cu inima în tensiune, că e copilul meu. Denisa e un om mort, îşi ia viaţa dacă nu este ajutată", spune printre lacrimi mama.
Niciun tratament pentru consumatorii de etnobotanice
Sărurile, ierburile şi prafurile îi înnebunesc la propriu pe cei care, din inconştienţă sau teribilism, se grăbesc să le încerce. Aceştia ajung tot mai des la Unitatea de Primiri Urgenţe, unde medicii le pot da pacienţilor ajutor, însă de scurtă durată. Potrivit datelor furnizate de Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA) Brăila, în primele 5 luni ale anului s-au adresat în regim de urgenţă 41 de persoane cu vârste între 13 şi 55 de ani. Dintre acestea, 34 pentru consum de etnobotanice, două pentru etilism, trei pentru droguri de risc şi două pentru consum de medicamente. Totodată, la Spitalul de Psihiatrie au fost admise la tratament 28 de persoane pentru consum de alcool şi etnobotanice. Cei mai mulţi dintre aceştia se comportă la fel ca bolnavii de schizofrenie: au halucinaţii, sunt agitaţi şi nervoşi. Medicii nu îi pot scăpa de dependenţă pe consumatori şi asta pentru că nu există niciun tratament. Aşa se explică de ce tinerii recidivează, îngreunând sarcina psihologilor. "Pentru drogurile clasice avem antidot. La etnobotanice nu există antidot, pentru că sunt un cocktail de substanţe chimice. Prima măsură de ajutor este luată la UPU, unde se face stabilizarea medicală, după care beneficarul este îndrumat către centru. Aici are loc un interviu motivaţional, însă lucrăm şi cu familia, să fie plasa de susţinere pentru consumatorul de etnobotanice. Recuperare 100% nu există, recăderea poate apărea oricând. Nu se ştie dacă un astfel de pacient îşi va reveni total, pentru că medicamentele nu au randament în cazul consumului de etnobotanice", a explicat psih. Olga Condrat, coordonatorul centrului.
Cei în stare critică îşi injectează etnobotanice, iar de aici pasul până la starea de comă este infim. În perioada de dinainte însă, devin un pericol pentru cei din jur, dar mai ales pentru ei înşişi. Specialiştii confirmă că cei care iau astfel de produse nu realizează că îşi administrează o doză de otravă, cu efecte mortale. Medicii atrag atenţia că etnobotanicele sunt mult mai periculoase decât heroina şi orice alt fel de droguri, deoarece aceste substanţe au un efect direct asupra sistemului cardio-circulator, putând provoca decese prin tahicardii sau aritmii. Tinerii nu sunt scutiţi nici de afecţiuni ireversibile, care pot culmina cu boli mintale foarte grave, ca demenţa sau anorexia. Leziunile neurologice provocate de aceste substanţe nu mai pot fi vindecate.
Cei mai mulţi dintre liceeni au încercat ierburile otrăvitoare
Deşi magazinele "de vise" au fost închise, fenomenul consumului, mai ales în rândul tinerilor, ia amploare, iar autorităţile ridică neputincioase din umeri. Fie că şi le comandă de pe internet, fie că la cumpără direct de pe stradă, tot mai mulţi adolescenţi cad pradă tentaţiei de a încerca pliculeţele cu "vise". Din curiozitate sau pentru a se distra, din cauza presiunilor anturajului şi a nevoii de acceptare socială, tinerii ajung să consume droguri. În România se estimează existenţa a peste 30% dintre adolescenţi care au consumat sau consumă droguri. Problemele lor sunt, în general, aceleaşi: lipsa comunicării cu cei din jur, în special cu familia, singurătatea, respingerea de către societate, neajunsurile, eşecurile sau dezamăgirile în dragoste, neîmplinirile sau chiar ignoranţa oamenilor. Unii dintre ei îşi aleg prieteni nepotriviţi, iar din cauza lor şi a dorinţei de a fi la fel ca ei ajung să aleagă un drum greşit. La capătul acestuia se află comportamentul antisocial provocat de dezinhibiţiile pe care le dau etnobotanicele, ce culminează cu bătăi, sinucideri sau chiar crime.
La Brăila, potrivit unor surse din cadrul Serviciului de Combatere a Crimei Organizate, majoritatea liceenilor sau a tinerilor din această categorie de vârstă a încercat consumul de etnobotanice. Oamenii legii consideră că factorul coercitiv joacă un rol important în diminuarea acestui fenomen.
Drogul, o capcană din care se iese cu greu sau niciodată
Cazul Denisei este cunoscut atât de Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Brăila, cât şi de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), unde îi sunt oferite servicii de consiliere psihologică şi beneficiază, de asemenea, de servicii sociale din partea unei asociaţii acreditate. "Încercăm să identificăm un centru în ţară, specializat în recuperarea consumatorilor de droguri. Sperăm ca împreună cu Centrul Antidrog să găsim o soluţie care să răspundă nevoilor pe care le are această persoană", ne-a declarat Simona Cimpoae, directorul adjunct al DGASPC Brăila.
Denisa nu a mai luat etnobotanice de două săptămâni, datorită tratamentului prescris de psihiatri, dar a înlocuit consumul acestora cu cantităţi mari de alcool. Privirea i se loveşte parcă de un zid şi se întoarce în lumea ei, unde toate visele i-au fost ucise. "Nu vreau nimic. Nu vreau ajutorul nimănui. Nu-mi mai doresc nimic", repetă obsesiv Denisa. O lacrimă îi apare în colţul ochilor atunci când mama ei aduce în discuţie posibilitatea de a o interna pe bunică la un azil, având în vedere tulburările psihice de care suferă. "Dar mi-e milă de ea, cum să o interneze la nebuni? Nici mie nu-mi place acolo", şopteşte Denisa. Fata promite că se va întoarce la şcoală, însă ştie că nu-i poate promite mamei că nu va mai consuma droguri ori că nu va mai încerca să-şi ia viaţa. Viaţă pe care şi-o vede, ca într-o oglindă, în zecile de cicatrici de pe braţul stâng, urme ale luptei pe care o duce cu demonul drogurilor, care o pândeşte mereu, ca un duşman adormit...
