Sebastian Lăzăroiu pune întrebările corect şi răspunde la ele tot corect. Este, într-o primă consideraţie, ceea ce am numit un ne-politician cu vocaţie civică. Pe de altă parte, Sebastian Lăzăroiu are un instinct al predicţiilor politice la care mulţi politicieni cu experienţă nici nu visează. Mai mult, Sebastian Lăzăroiu a fost primul care a definit, cu curaj, rolul politic major pe care trebuie să-l joace un ministru. Şi peste toate acestea, a prefigurat cu oarecare precizie şi mişcările spectaculoase pe care România trebuie să le facă pentru a supravieţui într-o lume în plină transformare.
Aşadar, după demiterea lui de către Emil Boc, a luat naştere Asociaţia Blogary, o mişcare care se declară inspirată de viziunea de centru-dreapta a lui Sebastian Lăzăroiu. Printre membrii fondatori se numără şi Mihail Neamţu, un om cu convingeri creştin-democrate, care merită toată stima. Deci, în această zonă care doreşte o polarizare de centru-dreapta se pot regăsi exponenţi care, într-un fel sau altul, s-au concentrat pe aşteptarea unei reformări totale a PDL -lui. Cum PDL-ul nu s-a reformat, se poate spune şi aşa: exponenţi dezamăgiţi de PDL. În plus, înregistrarea Mişcării Populare de către Ioana Băsescu a dat naştere la o serie de interpretări. Eu n-aş face nicio interpretare. E toamna interpretărilor prudente. Dar se poate observa câte ceva.
1. Sebastian Lăzăroiu n-a făcut nicio declaraţie prin care să admită că identifică legendara, deja, lui Albă ca Zăpada cu Asociaţia Blogary sau cu un partid numit Mişcarea Populară; 2. Mihail Neamţu este un membru activ al Fundaţiei Creştin-Democrate, al cărei preşedinte este ministrul român de Externe, membru PDL; 3. polarizarea unui pol de centru-dreapta presupune, în subsidiar, şi reformarea clasei politice; 4. reformarea clasei politice este de neînchipuit fără reforma administrativă.
Şi să ajungem şi pe "teren". Nu ştiu câţi dintre cei entuziasmaţi de reformarea clasei politice ştiu cine controlează colegiile electorale, probabil câţiva. De aceea, trebuie precizat: fără reforma administrativă, cei care controlează colegiile rămân aceiaşi; o mişcare de centru-dreapta în afara PDL aduce voturi PSD-ului (prietenii ştiu de ce!); o mişcare de centru-dreapta în cadrul PDL consolidează poziţia rinocerilor (păţiţii ştiu de ce!).
Concluzia: pare mare aducătoare de ponoase această mişcare, dar pot spune, cu convingere, că trebuie iniţiată cu orice preţ.
