Este semnificativa in acest caz alegerea batranei, care a stiut prea bine ca o sa moara plecand din spital. Te intrebi oare ce a determinat-o sa aleaga moartea? Raspunsul pare a fi unul singur: scarba. Scarba fata de canaliile medicale, care au plimbat-o de colo pana colo ca pe un cos de gunoi, a fost mai mare decat teama de moarte. Dintr-o data, moartea a parut mai blanda decat umilinta si dispretul. Probabil ca stia batrana, dupa 71 de ani de viata, ca nu prea se poate astepta la ceva bun de la oameni, dar este la fel de probabil ca nici n-ar fi putut crede ca tot niste oameni, medici pe deasupra, o vor privi profesional in ochi si-i vor spune: mergi si mori, mamaie, ca n-ai "cod"!
Se tot invoca deficiente ale sistemului de sanatate, legi strambe, regulamente inepte etc. Dar ce lege din lumea asta l-ar fi putut impiedica pe un medic sa strige: stop, gata cu nebunia, internati-o pe batrana, intai trebuie salvata si pe urma mai vedem ce facem?! Sau ce fel de om este medicul care priveste in ochi, voios sau impasibil, un alt om care moare? Raspunsul este simplu : medicul ala este un ticalos. Sau ce fel de om este medicul care, trecand peste toate legile si regulamentele, salveaza un om de la moarte? Raspunsul este iarasi simplu: este un om normal. Oricum, cazurile recente au atras atentia, prin comentarea lor in mass-media, asupra unui fenomen mult mai profund decat pare la prima vedere. Cine a incaput pe mana doctorilor stie exact ce se intampla. Daca nu dai bani, esti terminat, nu mai scapi decat printr-un miracol. Daca dai bani, ti se acorda cat de cat o mica atentie, ti se administreaza, in sila, un tratament. Sunt foarte rare cazurile cand, ca simplu om, fara nicio recomandare, relatie sau spaga, poti sa captezi atentia unui medic, sa-l vezi ca, pur si simplu, vrea cu adevarat sa te faca bine, sa te ajute si sa-si faca si lui un bine procedand asa. Sunt acele cazuri in care medicul, la sfarsitul zilei, vrea sa plece acasa cu constiinta curata ca, atat cat i-a stat in puteri, si-a facut si meseria de medic si pe cea de om.
Trebuie sa amintesc si doua exceptii. Fac parte din experienta mea personala. Din nefericire, am ajuns de doua ori in fata a doi mari chirurgi, considerati cei mai buni in specialitatea lor. Primul, cu ochii explodati de oboseala, cand i-am intins plicul cu bani, m-a rugat, cu glas usor dar ferm, sa pun plicul intr-o cutie. Pe cutie scria "Fundatia Chirurgia Ficatului". Cel de-al doilea, aflat in pragul unui infarct din cauza telefoanelor si a interminabilelor solicitari de peste tot, m-a rugat, de asemenea, facand sfortari supraomenesti ca sa fie politicos, sa pun plicul cu bani tot intr-o cutie. Pe cea de-a doua cutie scria "Fundatia Trauma". Dar pana sa ajung la cei doi chirurgi am trecut prin adevarate "vami", administrate de o hoarda de medici lipsiti de vocatie, asistente recalcitrante, portari, brancardieri, infirmiere, femei si barbati de la intretinere, soferi de pe masinile de salvare, agenti de paza etc etc. Toti iti pun piciorul in fata si mana in buzunar.
Iar cand zaci intr-un spital, urland de durere in miezul noptii si vezi ca asistenta nu se indura sa-ti faca un calmant decat dupa ce ii dai 5 lei, ei bine, atunci intelegi de ce batrana de la Satu-Mare a ales moartea.
