Raportul Comisiei Europene privind MCV, referitor la Justiția din România, nu este unul prea favorabil. Sau nu așa de favorabil cum lasă să se înțeleagă Guvernul și cum anunță premierul Cîțu. Adică nicidecum nu se pune problema renunțării de către Comisia Europeană la monitorizarea pe Justiție în acest an, așa cum declara premierul prin martie.
Evident, raportul evidențiază niște progrese. Progrese care chiar există. Față de perioada în care PSD și ALDE plus UDMR și Minorități făceau praf Justiția, în care Justiția era atacată la modul cel mai direct cu putință, în care statul de drept era călcat în picioare, ceea ce se întâmplă acum sunt progrese uriașe. Față de perioada în care Puterea politică acționa în Parlament ca un grup infracțional organizat, da, acum sunt progrese. Față de perioada în care președintele Camerei Deputaților era un condamnat definitiv, da, acum sunt progrese. Față de perioada în care legile erau date pentru a proteja infractorii, nu oamenii cinstiți, da, acum sunt adevărate progrese. Față de perioada în care șeful DNA era linșat public de puterea politică, da, acum chiar sunt progrese uriașe.
Dar ăsta e un limbaj diplomatic folosit la Bruxelles ca să nu spună direct că nu e bine. Sunt progrese, evident, dar lucrurile sunt departe de a fi grozave, astfel încât să se renunțe la MCV. De fapt, nu e deloc bine. Desigur, guvernanților – de acum, ca și celor de atunci – le place să spună că totul e roz și că raportul MCV e plin de laude. Dar nu e așa. Secția specială de investigare a magistraților e bine-mersi și acum, în ciuda tuturor declarațiilor că va fi desființată și în ciuda avertismentelor organismelor de profil europene, inclusiv Curtea Europeană de Justiție, numirile Procurorului General și procurorului-șef al DIICOT s-au făcut cu aviz negativ din partea CSM, iar angajamentele asumate de autoritățile române nu au fost transpuse nici acum în măsuri concrete, legislative, Legile Justiției din perioada PSD fiind plimbate încă prin Parlament.
Prin urmare, mai sunt multe de făcut privind independența Justiției, mai ales că și Justiția e departe de a nu i se mai putea reproșa ceva în privința activității ei. Și, atât timp cât avem o Curte Constituțională care spune că o decizie a Curții Europene de Justiție – instanța supremă a UE - poate fi ignorată, încălcând astfel chiar Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană, cu siguranță nu vom scăpa de MCV. Adică înregistrăm progrese, dar numai pentru că funcționează comparația cu o perioadă mult mai neagră din istoria recentă a României. În rest, suntem cam la fel de praf.
