Îmi place optimismul premierului Florin Cîțu și al colonelului Valeriu Gheorghiță în privința succesului campaniei de vaccinare din România. Mai mult, chiar e lăudabil faptul că România va putea vaccina, până la finalul lunii iunie, 10 milioane de persoane, așa cum a anunțat recent premierul, mai devreme cu circa 3 luni decât se estimase inițial, la debutul campaniei. Culmea, avem vaccinurile necesare – ceea ce era exclus în urmă cu vreo 2 luni -, ba pare că avem și capacitatea necesară de vaccinare – circa 120.000 pe zi. Doar că nu există și suficientă dorință de vaccinare.
Mi-ar plăcea să mă înșel, iar premierul să aibă dreptate. Mi-ar plăcea să se ajungă la 5 milioane de vaccinați la finalul lunii viitoare și la 10 milioane de vaccinați la sfârșitul lunii iunie. Mi-ar plăcea să se atingă cât mai repede acel prag de 70% din populația adultă vaccinată, pentru a pune capăt pandemiei. Aș fi mulțumit să se depășească acel prag critic, de 50% din populație, care va face posibilă ținerea sub control a pandemiei, fără a mai fi nevoie de restricții. Doar că, personal, nu cred că vom atinge nici acel prag.
De fapt, datele de la acest moment prefigurează un eșec al campaniei de vaccinare. Culmea, s-a reușit ceea ce părea imposibil până de curând - să existe suficiente doze de vaccin, într-un timp foarte scurt, precum și o bună organizare -, dar eșuăm la capitolul intenție de vaccinare. În platforma electronică de vaccinare s-a ajuns nu doar ca numărul de înscriși de pe listele de așteptare să fie mai mic decât numărul total de doze disponibile, ci ca numărul de doze de vaccin Pfizer disponibile - cel mai căutat, de altfel - să fie mai mare decât numărul celor doritori. În ritmul actual de vaccinare, cu tot cu cei programați deja, se va ajunge ca listele de așteptare să fie golite complet în câteva zile. Practic, din luna mai, vaccinuri vor fi la discreție, fără vreo perioadă de așteptare, pentru oricine dorește. Dacă va mai dori cineva... La Brăila, de exemplu, ieri, pe listele de așteptare mai erau doar vreo 750 de persoane.
Până acum, s-au vaccinat aproape 3 milioane de români cu cel puțin o doză. Să presupunem că mai există vreo câteva sute de mii care se vor vaccina direct, în perioada următoare, poate chiar și după Paști. Să presupunem și că centrele mobile vor mai găsi câteva sute de mii de doritori. Mai adăugăm câteva sute de mii de imunizați natural, care încă mai au anticorpi, dar cam ăștia ar fi toți. De fapt, până și 5 milioane de vaccinați, reprezentând undeva la 27% din populație, pare un număr optimist acum. Și, din păcate, urmările vor fi cele firești într-o asemenea situație: vom rămâne în aceeași situație de acum, pe care nu o dorește nimeni.
Spuneam de alte țări și vorbeam, acum vreo lună, despre Israel și despre exemplul concret pe care acest stat îl poate reprezenta pentru întreaga lume în privința vaccinării și efectelor acesteia. După ce a reușit vaccinarea a peste 50% din populația adultă, Israelul a putut ridica majoritatea restricțiilor, inclusiv cele legate de purtarea măștilor medicale în spațiul liber, în timp ce numărul de cazuri noi s-a redus, de la peste 10-12.000 în ianuarie, la sub 200 pe zi în ultima săptămână. În privința cazurilor grave de Covid, acestea au ajuns acum la doar 170, din 2.000 de cazuri active de bolnavi cu Covid, iar numărul deceselor a scăzut de la 101 în 20 ianuarie la doar 1 (UNUL!) miercuri.
Este exemplul concret și perfect despre ce înseamnă vaccinarea a peste 50% din populație. și se va vedea, curând, și ce înseamnă vaccinarea a peste 70% din populație. Cu nici 30% dintre români vaccinați, noi nu vom ajunge nicăieri. Ne vom învârti în acest cerc vicios bolnav al restricțiilor, al ATI-urilor pline și al morților, al nemulțumirilor și frustrărilor și vom constata că a mai trecut un an degeaba. Cum spuneam, mi-aș dori să mă înșel.
