Nu înţeleg însă ce aşteaptă unii dintre alegători de la acest scrutin. Crede cineva că după 6 decembrie lucrurile se vor schimba brusc în bine, că politicienii se vor ocupa cu adevărat de guvernare în ţara asta, că economia va cunoaşte un reviriment brusc şi că viaţa politică a ţării se va calma, că va înceta războiul pentru Putere şi că politicienii vor deveni dintr-o dată mult mai responsabili? Aiurea! Situaţia din Parlament nu o schimbă nimeni, indiferent cine va ieşi preşedinte. Nici măcar nişte alegeri generale anticipate nu vor putea face ca lucrurile să stea altfel: în Parlament vor exista în continuare trei mari partide politice, opţiunile românilor vor fi în continuare divizate în trei direcţii, iar ţara va avea nevoie, încă o dată, de o alianţă de guvernare. Oricum a-i suci lucrurile, guvernul nu poate funcţiona fără o alianţă politică. Variantele sunt simple: PSD cu PNL, PNL cu PD-L ori PSD cu PD-L, cu UDMR pe post de rezervă de serviciu. Alianţe care, într-o formă sau alta, au fost deja experimentate în ultimii cinci ani. Şi unde există o alianţă, vor exista tot timpul dispute, neînţelegeri şi scandal. România pare a fi condamnată ca, pentru cel puţin încă trei ani de acum încolo, să fie guvernată tot de o alianţă din două partide care, prin definiţie, nu au cum să se înţeleagă vreodată. Mai există o posibilitate, aceea a unei aşa-zise alianţe de uniune naţională, nimic altceva decât un balaur cu trei capete, un fel de bomboană pe coliva ţării. Istorica şansă ca România să aibă două mari formaţiuni politice - una de dreapta şi alta de stânga - a fost ratată lamentabil prin 2005 - 2007, pe fondul unor ambiţii personale ale fostului premier Tăriceanu şi ale preşedintelui Traian Băsescu.
Singura variantă posibilă pentru evitarea unei alianţe politice, ipoteză pe care mizează, de fapt, unii dintre cei care vânează postul de preşedinte al ţării, este ca unii dintre parlamentarii "adverşi" să trădeze. Un gest atât de banal, de altfel, pentru mulţi dintre politicieni, încât este perceput ca pe ceva aproape natural. Prin trădarea din Parlament, un guvern din start minoritar poate deveni brusc unul cu susţinere majoritară. Asta şi aşteaptă de fapt politicienii de la alegerile din 6 decembrie: cine pe cine să trădeze şi care să fie preţul. O soluţie pe cât de imorală, pe atât de plauzibilă. Iar într-o ţară în care clasa politică este total decredibilizată, nimic nu mai pare incredibil. Poate că, de fapt, întrebarea din referendumul pe care vrea Traian Băsescu să îl organizeze în ziua alegerilor ar trebui să fie cu totul alta: "Ce alianţă politică, dintre următoarele variante, preferaţi?".
Singura variantă posibilă pentru evitarea unei alianţe politice, ipoteză pe care mizează, de fapt, unii dintre cei care vânează postul de preşedinte al ţării, este ca unii dintre parlamentarii "adverşi" să trădeze. Un gest atât de banal, de altfel, pentru mulţi dintre politicieni, încât este perceput ca pe ceva aproape natural. Prin trădarea din Parlament, un guvern din start minoritar poate deveni brusc unul cu susţinere majoritară. Asta şi aşteaptă de fapt politicienii de la alegerile din 6 decembrie: cine pe cine să trădeze şi care să fie preţul. O soluţie pe cât de imorală, pe atât de plauzibilă. Iar într-o ţară în care clasa politică este total decredibilizată, nimic nu mai pare incredibil. Poate că, de fapt, întrebarea din referendumul pe care vrea Traian Băsescu să îl organizeze în ziua alegerilor ar trebui să fie cu totul alta: "Ce alianţă politică, dintre următoarele variante, preferaţi?".
