Chiar n-am înţeles de ce au ţinut morţiş medicii şi asistentele din spitale să intre în grevă generală. Şi, mai ales, de ce tocmai acum.
Să fim serioşi, greva asta declanşată la un an de la o tragedie pentru care, în bună parte, se face vinovat şi sistemul sanitar, pică exact ca nuca-n perete. Asta ca să nu spun că este de-a dreptul penibilă.
Dar care sunt motivele acestei greve? „Protestăm pentru modificarea ordonanţei prin care câteva categorii sociale care lucrează alături de noi nu au fost incluse: personalul TESA, colegii din DSP-uri şi unităţile şcolare. Mai facem grevă pentru calcularea sporurilor la nivelul salariului din 2016, pentru că la ora actuală este calculat la nivelul salariului din 2009. O altă revendicare este finanţarea sistemului de sănătate cu 6% din PIB”, explică sindicaliştii, dar nu pentru dotarea spitalelor, de exemplu, cum poate ar fi fost logic, ci „pentru diminuarea diferenţelor pentru cei cu studii postliceale şi cei cu studii superioare, pentru diminuarea diferenţelor dintre spitalele clinice şi neclinice”.
Am mai spus-o: medicilor şi asistentelor din spitalele clinice li s-au mărit salariile (şi chiar li s-au mărit consistent!) pentru că există o gravă criză de personal în sistem, ceea ce nu e cazul personalului auxiliar, de exemplu. Când o fi o criză acută de contabili în spitale şi de angajaţi prin direcţiile de sănătate publică, garantat li se vor mări şi lor lefurile. Sau să facă grevă doar personalul auxiliar – nu de alta, dar de ce trebuie să sufere bolnavii?
Decent ar fi ca sindicaliştii din sănătate să lase greva pentru altă dată, să aştepte să treacă alegerile, să discute şi să se lupte cu noul guvern pentru ce alte drepturi mai vor. Acum, la un an de la o tragedie care a marcat România, sistemul de sănătate ar trebui să aibă alte preocupări.
Dacă tu, medic, asistent, sindicalist, angajat al sistemului public de sănătate, ai fi protestat faţă de managementul defectuos de prin spitale, faţă de dotările încă proaste sau făcute fără cap, faţă de mizeria din unităţile medicale, faţă de cozile de prin spitale şi policlinici, faţă de umilirea unor pacienţi, nepăsarea unor cadre medicale, faţă de şpăgarii în halate albe, faţă de mentalităţile vechi şi comuniste prezente încă în sistem, da, ar fi fost o grevă justificată şi aplaudată.
Dacă ar fi fost o grevă de protest faţă de situaţia revoltătoare de la Spitalul Floreasca, unde unitatea de arşi, deşi inaugurată cu tam-tam acum mai bine de un an, nu a fost folosită niciodată, descoperindu-se că de fapt este numai bună pentru tratamente antiîmbătrânire, nicidecum pentru arsuri grave, da, ar fi fost o grevă de toată stima.
Pe bune, sistemul de sănătate chiar nu are nimic să-şi reproşeze faţă de ce s-a întâmplat în urmă cu un an? Sau, mai bine, în ultimii 27 de ani?
