Dacă ani de zile Caruz a şocat numai la nivel olfactiv, prin mirosurile pestilenţiale pe care le-am îndurat vară de vară, zilele trecute, fostul şef al Patronatului Român al Cărnii de Porc a şocat şi la nivel vizual. Fotografiile date publicităţii de reprezentanţii Poliţiei, ai DSV şi ai Gărzii de Mediu au fost, în cea mai mare parte, de nepublicat din cauza repulsiei pe care ar fi stârnit-o în rândul oricărui privitor.
Imaginile din curtea lui Caruz arată, în fond, dispreţul pe care cel mai mare crescător de porci din ţară îl are faţă de tot ce-l înconjoară şi lăcomia sa fără măsură. Pentru că - aceasta este singura explicaţie logică - zecile de tone de resturi animaliere îngropate ori aruncate pe proprietatea sa se aflau acolo fiindcă marele patron a fost prea zgârcit pentru a plăti incinerarea lor, după cum prevede legea.
Iar eu nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva neglijenţa şi dispreţul faţă de comunitate, dovedite acum încă o dată, nu sunt o practică generală în activităţile sale. Văzând mizeria şi cadavrele în putrefacţie din fermele sale nu pot să nu mă întreb cum sunt preparate produsele pe care Caruz le desface în propriile magazine. Ce garanţie am că salamurile, cârnaţii şi celelalte produse vândute sub mărcile sale nu sunt fabricate în condiţii care seamănă cu modul în care Caruz îşi creşte porcii - înconjurat de mizerie şi de focare de infecţie? În fond, de ce m-ar mira? La Galaţi - acolo unde Soroli are cele mai multe magazine -, şeful DSV a fost arestat, apoi trimis în judecată de procurorii DNA după ce a permis unui patron din acelaşi sector de activitate să comercializeze marfă alterată şi infestată cu E-coli. Că şi şeful DSV Brăila a fost trimis în faţa instanţei în acelaşi dosar îmi dă şi mai multe motive să fiu suspicios în legătură cu felul în care funcţionează lucrurile în industria alimentară de la noi.
Ce-ar mai fi de spus? Poftă bună, Brăila!
