• restaurarea lăcaşului de cult ctitorit în secolul XVII de voievodul Matei Basarab a fost finalizată • investiţia s-a ridicat la peste 10 milioane lei, fiind finanţată în proporţie de 94% din fonduri europene • rezultatul muncii firmei care a rezidit vechea biserică şi casa voievodală, dar şi a pictorilor care au realizat frescele de pe pereţii interiori sunt impresionante
După ce a zăcut în ruină timp de aproape o sută de ani, se poate considera că Mănăstirea Măxineni, situată pe malul Siretului, în apropierea comunei cu acelaşi nume, şi-a recăpătat în întregime splendoarea de altădată. Restaurarea începută în urmă cu circa patru ani a fost finalizată, iar vechiul lăcaş de cult a fost rezidit din temelii pe fostul amplasament. La ora actuală, inclusiv pictura pereţilor interiori este gata, astfel că biserica reconstruită poate fi sfinţită. Slujba de sfinţire urmează să fie oficiată, cel mai probabil, în primăvara sau vara anului următor, la eveniment fiind aşteptat inclusiv preafericitul patriarh Daniel.
Pentru reclădirea mănăstirii ctitorite în 1637 de voievodul Matei Basarab a fost nevoie de o investiţie de 10,12 milioane de lei, finanţată în proporţie de circa 94% cu fonduri europene nerambursabile, restul fiind acoperit cu bani de la bugetul de stat, 5%, şi de beneficiar, adică de Arhiepiscopia “Dunării de Jos” Galaţi, 1%.
Biserica veche şi casa voievodală au fost zidite exact pe temelia celor originale, fiind reconstituite cu mare grijă la detalii. “Arhitecţii actuali trebuia să ştie ctitoriile lui Matei Basarab, de la câmpie, deal şi munte, pentru că fiecare în parte are ceva specific, iar descifrând aceste informaţii s-a putut face reconstituirea păstrându-se elementele arhitecturale specifice epocii. Nu s-a lucrat după o schiţă anume”, ne explica, în primăvara anului trecut, Atanasie, actualul stareţ al Mănăstirii Măxineni.
Cine vizitează acum acest sfânt lăcaş găseşte o adevărată bijuterie arhitectonică ce are puterea de a-i trezi privitorului senzaţia că a călătorit în timp, cu 400 de ani în urmă, atunci când voievodul Matei Basarab şi-a admirat pentru prima dată ctitoria. Zidurile masive, grinzile din lemn, uşile din lemn întărite cu ghinturi de fier, subsolul cu bolţi zidinte în cărămidă, acoperişul învelit în ţiglă, toate acestea îi dau casei voievodale un inegalabil parfum de epocă.
Lângă casa voievodală se înalţă, falnic, biserica mănăstirii. Şi aceasta a fost rezidită păstrându-se cu sfinţenie specificul epocii de demult. În frumoasa construcţie au fost încastrate şi cele două bucăţi de zid care se mai aflau în picioare în 1990. În prezent, acolo se amenajează un muzeu ce va cuprinde şi o colecţie de cărţi religioase vechi de câteva sute de ani.
Absolut impresionantă este şi pictura interioară a bisericii. Scenele biblice au fost realizate de pictorii clasa I Marcel şi Daniel Codrescu, tată şi fiu, originari din satul brăilean Oancea, a căror îndemânare şi talent sunt dincolo de orice îndoială. Cei doi au lucrat folosind vechea metodă a frescei. Mai exact, după cum ne-a explicat stareţul Atanasie “fresca este un fel de tencuială făcută din var amestecat cu câlţi şi nisip. Se dau două mâini. La prima mână, se pune un cancioc de nisip, la o găleată de var cu câlţi. La a doua mână se pune doar varul cu câlţi. După două ore, se scliviseşte, îndepărtându-se pojghiţa formată la suprafaţă, şi abia apoi se vine cu culoarea. Pictura trebuie aplicată în maxim 18 ore, după acest interval fresca devine prea uscată şi nu se mai formează acea reacţie chimică datorită căreia culoarea rezistă pe pereţi. Dacă se respectă aceşti paşi, pictura este nemuritoare, freci pereţii cu buretele şi nu mai reuşeşti să răzui culoarea. În caz că se răzuie, înseamnă că nu s-a făcut treabă de calitate”, ne-a explicat stareţul.
Atât stăreţia cât şi biserica medievală au fost realizate impecabil de SC “Dedal Bahamat” SRL Galaţi, o firmă gălăţeană specilizată în restaurarea monumentelor de arhitectură. Cele două construcţii sunt înconjurate de un zid de circa 2 metri înălţime, accesul în curtea mănăstirii făcându-se printr-o poartă din lemn masiv, foarte bine lucrată şi aceasta.
În prezent, la mănăstirea Măxineni slujesc 11 călugări. Chiliile acestora nu fac parte, însă, din ansamblul recent restaurat, fiind ridicate în anii 2000, în apropierea noii biserici, construită tot în acea perioadă. Slujbele religioase se oficiază în continuare în noua biserică, deoarece biserica medievală recent reclădită încă nu a fost sfinţită. Chiar şi după sfinţire, monumentul de arhitectură medievală va fi protejat, pe cât posibil, de fumul lumânărilor folosite la slujbe, pentru ca picturile de pe pereţi să aibă o viaţă cât mai lungă.
