"Având în vedere prevederile codului etic adoptat de PDL, am decis să mă autosuspend din partid pentru a nu aduce atingere imaginii PDL. Voi rămâne în continuare, în conformitate cu legislaţia în vigoare, deputat, deoarece, până la pronunţarea unei sentinţe definitive şi irevocabile, nu îmi poate contesta nimeni acest lucru. De asemenea, vă anunţ că voi fi, în continuare, alături de grupul parlamentar PDL din Parlament", a declarat deputatul Eugen Bădălan după ce instanţa l-a condamnat la puşcărie cu suspendare pentru fapte de corupţie, în cazul celebrelor cauciucuri supraevaluate. Ce înseamnă autosuspendarea lui Bădălan, mai exact? Fix nimic. Bădălan nu a fost exclus din partid, Bădălan nu a fost suspendat din partid, lui Bădălan nu i s-a retras sprijinul politic, lui Bădălan nu i s-a tras un şut în fund şi nici nu l-a tras nimeni de urechi. Bădălan s-a autosuspendat, chipurile, dar rămâne în grupul parlamentarilor PDL şi nimeni din partid nu are nimic împotriva acestui lucru. Ba, încă, aşa cum arăta preşedintele PDL Brăila, până la o sentinţă definitivă - care Dumnezeu ştie când va veni, având în vedere că au trecut deja o grămadă de ani de la trimiterea în judecată - colegii democrat-liberali îl consideră pe Bădălan nevinovat.
Autosuspendarea asta, care se vrea, aşa, un act de mare demnitate este doar un cuvând gol, cu singura consecinţă că Bădălan nu mai trebuie să achite cotizaţia la partid. În rest, să fim sinceri, nu s-a schimbat nimic, iar imaginea organizaţiei ar fi fost, poate, mai bună dacă partidul ar fi fost cel care ar fi cerut suspendarea sau excluderea deputatului şi nu invers. Aşa însă, e doar un nou exerciţiu de ipocrizie.
Şi mai e ceva care mă nedumereşte la cazul Bădălan şi care, e drept, are mai puţină legătură cu codul etic al PDL, dar are legătură cu etica. Acum câteva luni, europarlamentarul PSD Adrian Severin se ţinea cu dinţii de scaunul de la Bruxelles după ce nişte jurnalişti britanici i-au testat rezistenţa la corupţie. Fără să stea pe gânduri după izbucnirea scandalului de presă, alţi trei europarlamentari aflaţi în centrul scandalului au demisionat din parlamentul european. Nu erau români, fireşte. Pe Severin l-a înjurat o ţară întreagă. La presiunile social-democraţilor a demisionat din PSD, a fost huiduit de colegii europarlamentari, dar el a continuat să se ţină cu dinţii de scaun şi de salariul în valoare de mai multe mii de euro. Ei bine, ce diferenţă este între Severin şi Bădălan? Şi care dintre cele două cazuri este mai grav? Al lui Severin - aflat într-un scandal de presă şi în faza de cercetare într-un dosar DNA sau al lui Bădălan, condamnat deja la puşcărie pentru fapte de corupţie, de o instanţă? Şi de ce Severin să-şi dea demisia din funcţia de europarlamentar, iar Bădălan să nu renunţe la deputăţie?
Alo! La ce bun un cod de etică dacă nu se schimbă nimic?
