Spectrofotometrie, microscopie optică, disecții, noduri chirurgicale și suturi, examinarea frontiului de sânge, electroliză, ionizare, ph. La prima vedere, doar niște cuvinte din aria științifică, niște proceduri, reacții, analize uzuale în medicină și biochimie, adică o treabă importantă de oameni mari, profesori, doctori, cercetători. Pentru o mână de liceeni însă, cuvintele acestea fac parte din povestea de zi cu zi, le descriu viitorul, idealurile, oportunitățile, alegerile, pasiunile ori curiozitățile. Drept pentru care, timp de trei zile, și-au exersat abilitățile și potolit setea de cunoaștere, într-o experiență unică, distractivă și educativă deopotrivă, pusă la cale de un tânăr brăilean, Cezar Barbu, student la Facultatea de Medicină din Iași. Cezar nu este la prima ”abatere”, el fiind cel care, în urmă cu doi ani, proaspăt absolvent de Științe Fiziologice la o universitate din Marea Britanie, se întorcea acasă și organiza Brăila Science Festival, primul festival local de științe, dedicat elevilor.
Am ales această temă astăzi din două motive: pe de o parte, deoarece cred cu tărie că asemenea inițiative trebuie încurajate, aplaudate și promovate - excesiv chiar. Sunt întâmplările care scot Brăila din apatie și banal, evidențiindu-i latura frumoasă și creativă, iar pe de alta, pentru că vreau să marchez încă o zi specială, una celebrată o dată în an, dar care ar trebui sărbătorită zi de zi, secundă de secundă: Ziua încurajării copiilor (16 martie). O zi specială, în care ar trebui să le reamintim cât de importanți sunt în viața noastră și ce lucruri incredibile fac.
Nu știu dacă Cezar a avut habar de ziua aceasta în momentul în care a programat atelierele, dar asocierea este una cât se poate fericită, având în vedere ce lucruri incredibile au făcut ei în cele trei zile.
Felicitări, copii! Un mare BRAVO, Cezar, MĂ ÎNCLIN!
De fapt, tot ce am scris mai sus e un mesaj cu dublu sens. Unul prin care am vrut să le transmit copiilor că, deși uneori părem mult prea preocupați și prinși în responsabilitățile noastre de zi de zi, le vedem realizările, le înțelegem efortul, le admirăm implicarea și ne mândrim cu succesul lor. Poate nu o facem atât de evident pe cât ar trebui, dar vă asigurăm, copii: sunteți cei mai importanți din viața noastră, vă respectăm și vă iubim. Celălalt mesaj e pentru voi, adulții. Nu lăsați lucruri nespuse, bazându-vă pe faptul că ei știu, simt. Ei au nevoie de gesturi, de cuvinte, ca de aer. Spuneți-le de fiecare dată cât sunt de talentați, de curajoși, de amuzanți, lăudați-i pentru fiecare reușită ori inițiativă, fiți alături de ei la orice insucces, împărtășiți cu ei temerile, răsplătiți-le cu îmbrățișări efortul și, nu în ultimul rând, mulțumiți-le că sunt parte din viața voastră și vă fac fiecare zi mai frumoasă. Bucurați-vă și experimentați împreună și înțelegeți: așa e, nimeni nu ne-a învățat meseria de părinte, dar nici pe ei cum să se facă mari!
